Ce să fac de ziua naşterii Domnului

        Ce să fac de ziua naşterii Domnului?

Fiecare copil al Domnului cred că şi-a pus această întrebare cu ocazia zilei naşterii Domnului, dorind fiecare să petrecem această zi cât mai frumos, cât mai util pentru suflet şi cât mai spiritual, pentru a-I da onoare Pruncului născut în ieslea Betleemului.

Dar privind în viaţa noastră, vedem că nu putem face nimic extraordinar, cum au făcut de exemplu, magii, care au văzut steaua, au călătorit aşa un drum lung şi s-au închinat înaintea Pruncului nou –nascut în iesle.

Am privit însă la bătrânul Simeon.

Ce a făcut el pentru Domnul Isus?

Cuvântul Domnului ne spune despre el:

-“ducea o viaţă sfântă”-Luca 2:25

-“era cu frica lui Dumnezeu”

-“aştepta mângâierea lui Israel”

Ce înseamnă toate acestea dacă le împlinim şi noi în viaţa noastră?

-Sa ducem o viaţă sfântă însemnează să ne ferim de păcat şi încercam cu toată puterea să facem numai voia Domnului, să ne ştim cu hotărâre aleşi de Dumnezeu  şi însărcinaţi să ducem vestea bună a Evangheliei, mai ales cu viaţa, iar “dacă e necesar, să folosim şi cuvinte”, cum a spus un înaintaş al nostru.Oare, dacă privesc în viaţa mea, văd împlinit acest lucru?

Îl doresc cu toată inima, Domnul să mă ajute să-l şi împlinesc!

-Sa fiu cu frica lui Dumnezeu înseamnă să mă tem a face lucruri cu care nu pot să stau în faţa ochilor lui Dumnezeu, să mă tem că ranind pe aproapele meu, pot să nu aduc slavă Domnului, să mă tem a petrece Crăciunul, naşterea Domnului ,altfel decât aş face-o  sub privirea Sa.

Asta înseamnă că nu m-aş îmbuiba de mâncare, nu m-aş uita la programe care nu-I dau slavă, nu aş sta de vorbă cu nimeni doar ca să flecăresc, ştiind că dau socoteală de orice cuvânt nefolositor, n-aş lăsa să-mi treacă timpul fără folos, zicând că e sărbătoare şi nu trebuie să fac nimic.

Să mă tem de Dumnezeu înseamnă să mă port cu dragoste faţă de cei de lângă mine, chiar dacă ei nu merită asta.

 –Sa aştept “mângâierea lui Israel” înseamnă să aştept ca Domnul Isus să revină, să mă trezesc în fiecare dimineaţă cu gândul că poate, azi, vine Domnul şi să “grăbesc venirea Lui” spunând şi altora.

Ce s-a întâmplat cu Simeon pentru că a făcut aceste lucruri?

Duhul Sfânt “l-a înştiinţat că nu va muri  înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului”.

Dacă facem şi noi cele arătate, vom fi şi noi înştiinţaţi de Domnul că venirea Sa e aproape şi o vom aştepta cum se cuvine. Ce a făcut el când a fost înştiinţat?

-S-a dus la Templu, la casa Domnului, la locul unde ar fi putut să-l întâlnească pe Mântuitorul.

Asta ne învaţă că şi noi trebuie să fim prezenţi la casa Domnului, ca să nu ratăm nicio întâlnire cu El, căci poate are ceva să ne comunice de fiecare dată.

Dacă am fi conştienţi cât de mult putem pierde când lipsim! Atâtea taine am afla, dacă am fi nedezlipiţi de Templu!

Continuarea , în cazul lui Simeon, a fost că, fiind prezent la Templu, a putut “să-l ia în braţe” pe Pruncul Isus.

Aşa putem face şi noi, “să-L luăm în braţe”, să ne apropiem cât mai mult de Domnul Isus. Cred că acesta e cel mai frumos lucru ce-l putem face de Crăciun, “să-l imbrăţişăm “ pe Mântuitorul, cu toată ardoarea sufletului nostru.

Ce minunat este că apropierea noastră de Domnul nu-l deranjează, ci îl bucură, aşa cum îl bucură faptul că Ioan stătea cu capul pe pieptul Său, iar femeii păcătoase , care îi spăla picioarele, i-a luat apărarea, spunând celorlalţi “lăsaţi-o în pace”.

După ce l-a luat în braţe, Simeon a rostit proorocia despre Prunc.

O, de-am prooroci şi noi numai atunci când îl “îmbrăţişăm”!

Oare ce fel de predici am asculta, dacă toţi vorbitorii noştri l-ar ţine în “braţe” în timp ce predică( şi nu numai atunci)?

Doamne, dacă nu sunt în stare să fac lucruri măreţe pentru Tine, de ziua naşterii Tale, ajută-mă Te rog, să fac ceea ce a făcut bătrânul Simeon!