Ce părere ai, Doamne, de mine?

Ce părere ai, Doamne, despre mine?

Ce părere îți faci despre mine, când îți mulțumesc atât de grăbită pentru o parte din binecuvântările pe care mi le-ai dat, iar pe unele dintre ele nici nu le văd?

Ce parere îți faci despre mine, când aleg să mă îngrijorez, în loc să las totul în mâna Ta care știe să gestioneze Universul într-un mod atât de perfect și divin?

Ce părere îți faci despre mine, când îmi ia așa de mult să iert și să trec peste?

Ce părere îți faci despre mine, când în loc să mă judec pe mine, găsesc așa de multe imperfecțiuni în cei pe care ar trebui să îi iubesc exact așa cum i-ai creat sau cum i-a transformat viața?

Ce părere îți faci, Doamne, despre mine, când las dezamăgirile să mă pună la pământ, în loc să mă încred în continuare în promisiunile Tale și în planul Tău desăvârșit?

Ce părere îți faci, Doamne, despre mine, când îmi leg inima atât de mult de Pământ și atât de puțin de cer?

Ce părere îți faci despre mine când îi dau voie inimii să se golească atât de mult, încât cu greu îmi mai dau seama că acel gol are forma cerului?

Și totuși, Doamne... știu că Tu n-ai o părere urâtă despre mine, că nu mă privești cu ochi critici și nici nu mă dai la o parte datorită slăbiciunilor mele, ci mă primești în brațele Tale pline cu aceeași căldură divină cu care mi-ai cucerit inima.

Știu că mă iubești în mod necondiționat, deși eu “uit” uneori să Te iubesc…

Nu știu cum să descriu în cuvinte părerea mea despre Tine, însă știu că se merită să îmi pun inima și viața la dispoziția Ta, încercând să învăț în fiecare zi să Te iubesc la fel de mult.

Cu o părere copleșitor de frumoasă și o inimă plină de recunoștință,
Laura