CE LE DATORĂM COPIILOR NOŞTRI

"Iată, eu şi copiii pe care mi ia dat Domnul..." Isaia, 8:18
lată câteva lucruri pe care noi, ca părinţi le datorăm copiilor noştri:
1) Fii prezent! Fii hotărât în a petrece timp cu copiii tăi. Dacă viaţa ta este condusă de un calen¬dar în care nu sunt incluşi copiii tăi, repară rapid situaţia! "A fi prezent" nu înseamnă a te uita cu ei trei ore la televizor! înseamnă a fi prezent din punct de vedere emoţional, permiţându-le să-ţi vadă temerile şi imperfecţiunile, chiar dacă se simt iubiţi şi apreciaţi de'tine.
2) învaţă de la ei! Există o mulţime de lucruri pe care le putem învăţa de la copiii noştri: despre ei înşişi, despre noi înşine şi despre cine este Dumnezeu. Când înţelegem că nu avem toate răspunsurile, devenim deschişi, permiţându-i lui Dumnezeu să ne vorbească prin ei. Această deschidere şi receptivitate a noastră le întăreşte credinţa în Dumnezeu, îi ajută să rămână deschişi în faţa învăţăturilor, iar nouă ne menţine inima tânără.
3) Fii părintele lor, nu prietenul lor! în anii formativi, este vital să menţii limite şi să stabileşti re¬guli. Copiii au nevoie de o structură, deoarece le conferă siguranţă. Acest lucru presupune ele¬mente precum: momente devoţionale înainte de culcare (ora 21) în primii ani, mutându-le mai târziu pe măsură ce ei cresc. Acest lucru îi ajută să înţeleagă că creşterea aduce libertate, însă nu toată odată, deoarece odată cu independenţa vin şi responsabilităţile, iar ei nu sunt atât de pregătiţi pe cât cred pentru acele îndatoriri. Nu încerca să fii cel mai bun prieten al copilului, căutând să-ţi împlineşti prin ei nevoile emoţionale. Umerii lor nu sunt suficient de puternici pen¬tru a purta această povară. Fii încrezător în Dumnezeu şi în identitatea ta. Caută încurajare în alte surse. E timpul să devii părintele ferm dar blând de care are nevoie copilul tău.
lată încă trei lucruri pe care le datorezi copiilor tăi:
1) Separă bagajele emoţionale! Pe măsură ce se apropia cea de-a douăsprezecea aniversare a zilei de naştere a fiului său, un tată a început să devină tot mai tensionat şi deprimat. La scurt timp după încheierea petrecerii, a descoperit un vechi album foto de când era copil, dându-şi seama că şi el avea 12 ani când tatăl lui şi-a abandonat familia după care s-a sinucis. Apropierea fiului său de această vârstă i-a deschis temeri vechi şi răni nevindecate. După ce a discutat cu un consilier, redobândindu-şi pacea, a înţeles că era foarte diferit de tatăl său şi nu era pe punctul de a-şi abandona familia. Deci, separă bagajele emoţionale!
2) Iartă şi cere-ţi iertare! Făcând acest lucru îţi înveţi copilul următoarele lucruri: a) toţi trebuie să suportăm consecinţele propriilor noastre acţiuni; b) astfel ne vom maturiza; c) eşecul este un ele¬ment inevitabil al procesului învăţării; d) trebuie să oferim rapid şi altora harul care s-a revărsat asupra noastră.
3) Binecuvântează-i! la aminte: "losif a răspuns tatălui său: "Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici." Israel a zis: "Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez." (Geneza, 48:9) Principiile după care trăieşti şi binecuvântările de care te bucuri sunt transmisibile; deci transfe-ră-le şi copiilor tăi. Binecuvântează-ţi copiii cu orice ocazie, indiferent dacă rosteşti din prisosul inimii sau ie scrii un bileţel, spunându-le cât eşti de mândru de ei!
De multe ori, copiii ne aduc aminte de propria persoană. Descoperim în ei aceleaşi ten¬dinţe şi înclinaţii cu care ne luptăm şi noi. Când îi vedem ieşind de pe autostrada vieţii în aceleaşi locuri în care noi ne-am rostogolit în flăcări, este dificil să nu doreşti să-i salvezi, însă de multe ori, nu putem, pentru că au crescut cu propriile concepţii, valori şi vise.
Dacă parabola fiului risipitor ne învaţă ceva, este că părinţii buni pot creşte copii caro sunt capabili să înveţe din propriile eşecuri. Ce poţi face? Roagă-te pentru ei şi ieşi în întâmpinarea lor când se întorc! Mulţi dintre adulţii de succes au fost cândva fii risipitori, salvaţi de rugăciunile unui părinte care a refuzat să se dea bătut! Părinte, dacă ceea ce faci te îndepărtează de timpul de rugăciune pentru copilul tău, înseamnă că faci prea multe! Nimic nu este mai valoros decât timpul pe care~l petreci înaintea lui Dumnezeu rugându-te pentru ei. "Dar nu ştiu cum să mă rog!" încearcă această rugăciune: "Tată, sunt îngrijorat de direcţia în care au luat-o copiii mei. Acum par dincolo de influenţa şi îndrumările mele. însă tu poţi ajunge la ei. Le poţi aminte ceea ce au fost învăţaţi şi poţi iniţia circumstanţele care să-i întoarcă la tine. Cuvântul tău spune că, supunân-du-niă'ţie, lucrurile vor merge bine pentru mine şi copiii mei. (Deuteronomul, 4:40). De aceea Ti-i încredinţez în mâna Ta, ştiind că vor alege să Te slujească şi să păşească în binecuvântările Tale pentru tot restul vieţii. Amin!"