CE FACI CAND ITI MERGE BINE?

CE FACI CAND ITI MERGE BINE?


Cand David si-a intarit imparatia, cand ajungea "tot mai mare si Domnul , Dumnezeul ostirilor era cu el",el nu s-a ingamfat, ci "a cunoscut ca Domnul il intarea...si ca-i ridica imparatia"-2 Samuel 5:10,12.
Atunci, el a hotarat sa aduca la Ierusalim chivotul Domnului.
2 Samuel 6:5,16,20.
"David si toata casa lui Israel cantau inaintea Domnului cu tot felul de instrumente...
Au suit chivotul Domnului in strigate de bucurie si in sunet de trambite", iar "David juca din rasputeri si era incins cu efodul de in subtire.."
Ce atitudine smerita!
Pentru atitudinea aceasta a fost chiar dispretuit de sotia sa, Mical, "pentru ca s-a descoperit inaintea slujnicelor supusilor lui, cum s-ar descoperi un om de nimic".
Dar David nu s-a descurajat, el a considerat ca inaintea Domnului , imparatia si tronul lui nu insemnau nimic, ca de la Domnul le primise, de aceea a zis:
"Inaintea Domnului, care m-a ales...ca sa ma puna capetenie peste poporul Domnului, peste Israel, inaintea Domnului am jucat.
Vreau sa ma arat si mai de nimic decat de data asta, si sa ma injosesc in ochii mei"..-1Samuel 6:21,22.

Dar noi, ce facem cand ne "merge bine"?
Sau ce facem cand "nu ne merge bine"?
Ne dam seama ca , de fapt, tot acest "mers bine", e binecuvantarea Domnului?
Ne "smerim inimile" si-I aducem slava?
Uneori, cand ne merge bine, ni se pare ca asa va fi totdeauna; zicem ca psalmistul, in Psalmul 30:6
"Cand imi mergea bine, ziceam: "nu ma voi clatina niciodata!"
dar el si-a dat seama ca binecuvantarea vine de la Domnul si numai daca "El isi ascunde putin fata",se tulbura.
A stiut insa ce sa faca:-vers.8,10:
"Doamne, eu am strigat catre Tine,
si m-am rugat Domnului ...
Asculta, Doamne, ai mila de mine!Doamne, ajuta-ma"!
Iar Domnul a fost Cel care l-a ridicat din nou.-vers.11
"Si mi-ai prefacut tanguirile in veselie,
mi-ai dezlegat sacul de jale , si m-ai incins cu bucurie".
Domnul a promis ca-i merge bine "omului
care face mila si imprumuta pe altii
Si care-si randuieste faptele dupa dreptate.
Caci el nu se clatina niciodata ;
Pomenirea celui neprihanit tine in veci
Inima ii este mangaiata, n-are nicio teama".
La fel ni se spune si in Psalmul 128;1,2:
"Ferice de cine se teme de Domnul
Si umbla pe caile Lui!
Caci atunci te bucuri de lucrul mainilor tale,
esti fericit si-ti merge bine".
Isaia3:10
"Bine de cel neprihanit...Lui ii merge bine, caci se bucura de rodul faptelor lui".
Daca atunci cand iti merge bine, iti smeresti inima si aduci slava Domnului, El te binecuvinteaza si mai mult.
Insa Domnul se intristeaza mult , cand omul caruia-i merge bine, nu se gandeste ca tot ce are, e binecuvantare de la Dumnezeu.
Ieremia 22:21
"Ti-am vorbit cand iti mergea bine, dar tu ziceai:"Nu pot s-ascult!"Asa ai lucrat din tineretea ta , si n-ai ascultat glasul meu"!
Oare de ce ni se pare ca ni se cuvine totul, in lumea aceasta?
De ce credem ca avem dreptul la bunastare, la bogatie, la fericire, la confort?
Ne-a promis cineva, cand am venit pe lumea asta, ca vom avea toate acestea?
Acestea sunt doar binecuvantari, pe care Domnul le da numai unora dintre pamanteni, dupa voia Sa.
M-a durut sa aud, odata, o tanara , care nici nu invatase prea mult, nici nu muncise nicaieri, niciodata:
"Cer prea mult de la viata, daca vreau sa am un trai decent, o casa, o masina..."?
Considera ca toate acestea i se cuvin ,fara sa depuna vreun efort pentru ele...Nici omeneste, nu le poti obtine fara truda...
Nu , nu ne-a promis nimeni , cand am venit in lumea asta...Din contra, in Iov 5:7 Citim:
"omul se naste ca sa sufere, dupa cum scanteia se naste ca sa zboare".
Iar in Eclesiast 5:15:
"Cum a iesit de gol din pantecele mamei sale, din care a venit, asa se intoarce, si nu poate sa ia nimic in mana din toata agoniseala lui".
Iar in 1 Timotei 6:7:
"Caci noi n-am adus nimic in lume , si nici nu putem sa luam cu noi nimic din ea".
Deci tot ce dobandim in viata, e ceva in plus,e ,asa cum se spune azi, "un bonus" de la Domnul, caci chiar daca dobandim cinstit ce avem, e pentru ca Domnul ne-a dat sanatate, ne-a dat inteligenta, sa muncim si sa le realizam.
In 1 Corinteni 4:7 , spune asa de clar:
"Caci ce te face deosebit?Ce lucru ai, pe care sa nu-l fi primit?
Si daca l-ai primit, de ce te lauzi, ca si cand nu l-ai fi primit?"
Nu cumva pretentia de a avea, gandul ca ni se cuvine orice bine, vine de la cel rau, ca sa ne strecoare astfel in suflet cartirea si nemultumirea?
Nu cumva si din aceasta cauza sunt si tare multi copii neascultatori, care vor atat de multe de la parintii lor?
Nu cumva dorim prea mult sa ne "mearga bine " in cele pamantesti , si uitam de cele ceresti, cele duhovnicesti?
Nu cumva zicem:"Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic"?Si nu stim ca suntem "saraci, orbi si goi..."
Nu cumva am uitat pilda bogatului caruia i-a rodit tarina? Luca 12:13-21. S-o recitim!Nu cumva, asta e o boala molipsitoare?
Copii ai Domnului, sa ne ferim de ea!
Caci Domnul i-a zis bogatului:
"Nebunule! Chiar in noaptea aceasta ti se va cere sufletul inapoi, si lucrurile pe care le-ai pregatit, ale cui vor fi?
Tot asa este si cu cine isi aduna comori pentru el si nu se imbogateste fata de Dumnezeu".
Ajuta-ne, Doamne, sa ne "imbogatim "fata de Tine!
Cerceteaza-ne, Doamne, inimile si scoate din ele "pretentiile " care nu sunt dupa voia Ta!
Amin.

5 martie, 2008