CE FACE DUMNEZEU CU EGOCENTRISMUL NOSTRU?

„Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” (Galateni 5:24)

Se estimează că un om obișnuit rostește aproximativ 9 milioane de cuvinte pe an, și mai bine de jumătate dintre acestea sunt „eu, mie, al meu, pe mine”! Dar a-L urma pe Hristos înseamnă a muri față de sine, iar eul nostru nu renunță fără luptă. De aceea, apostolul Pavel a scris: „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” Interesul propriu nu se retrage pur și simplu și moare, el trebuie ucis. Vorbim aici despre o luptă zilnică, pentru că noi avem tendința să ne agățăm zdravăn, cu aviditate de propriile noastre interese. Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob” (Matei 20:27). În acele vremuri, robul era considerat cel mai de jos dintre slujitorii unei case. Asta înseamnă că ai fost chemat să-ți sacrifici propriile interese, pentru a-i sluji pe ceilalți. Și dacă trebuie, Dumnezeu îți va lăsa un semn ca să-ți aduci aminte ce a trebuit să facă pentru a ajunge la acele domenii în care ai fost încăpățânat și egoist. De exemplu, după întâlnirea sa cu Dumnezeu, patriarhul Iacov s-a ales cu un șchiopătat care i-a adus aminte mereu să fie supus și dependent față de Dumnezeu. Iar marele apostol Pavel scria: „ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf” (2 Corinteni 12:7). Care este țepușul tău? Un obicei cu care te lupți? O teamă care te urmărește? O relație dificilă? Un deficit financiar? O suferință fizică? Te-ntrebi: de ce Dumnezeu nu-l înlătură, pur și simplu? Pentru că Dumnezeu consideră că orice te face să depinzi mai mult de El, și mai puțin de tine însuți, este un plus și nu un minus!