Ce este limba?

"Toti gresim in multe feluri. Daca nu greseste cineva in vorbire, este un om desavarsit, si poate sa-si tina in frau tot trupul" (Iacov 3:2).

Limba este un madular mic de care ne folosim in vorbire. Iacov ne face o descriere metaforica completa a ceea ce este limba, potrivit cu consecintele care le are felul de vorbire pe care il abordam.Ea este un foc mare, care poate aprinde roata vietii; un rau care nu se poate infrana; este plina de o otrava de moarte. Daca am intreba un doctor sa ne spuna ce este limba si functia ei, am primi cu totul alt raspuns. Limba este un dar de la Dumnezeu, de care ne slujim pentru a ne hrani trupul. Pe limba se afla papilele gustative, cu care percepem gustul la mancare si la bautura. Dar asa cum focul are si intrebuintari bune, si fara foc nu stim ce ne-am face, tot asa este si cu limba. Focul poate fi util si distugator. Iacov merge mai departe si pune o intrebare: "Poate din acelas izvor sa tasneasca si apa dulce si apa amara"? Nu. Cum atunci dar, cu aceeas limba putem si sa binecuvantam si sa blestemam. O intrebare plina de sens si bun simt.

Luther, marele reformator a spus: "Limba este ca o arma, un cutit care face rani emotionale. Cele fizice se inchid, dar celel emotionale, unele nu se trec toata viata". Viata si moartea este in puterea limbii (Prov. 18:21). Limba dulce este un pom de viata, dar limba stricata distruge suflete (Prov 15:4). Daca am avea totdeauna inaintea ochilor aceste versete scrise de unul dintre cei mai intelepti oameni, poate am vorbi cu mai multa precautiune, si am fi scutiti de multe necazuri. Limba este o lume plina de nelegiuiri. Limba, nici un om n-o poate imblanzi. Omul a ajuns pe luna, dar nu are controlul peste sine si se lasa in voia patimilor si a mintii lui blestemate. Nu degeaba Biblia se ocupa asa de mult de limba si ne spune asa de multe despre ea.
Sa ne uitam la cateva din cel mai cunoscute texte, chiar daca ne vom extinde meditatia asupra limbii si in ziua urmatoare. Cuvintele pe care le rostim, sunt rodul limbii. Cuvintele noastre merg cu noi in ziua judecatii, si ele ne vor judeca sau ne vor absolvi de vina. Scrie aceasta la Matei 12:36-37. La fel scrie si in 2 Corint 5:10. La Matei 5:22 Domnul Isus spune ca "cine se manie cade sub pedeapsa judecatii. Nebunule! sau Prostule!, cuvinte spuse la manie nu numai ca distrug reputatia celuilalt, dar afecteaza in mod direct si pe cel care le rosteste, poarta in ele otrava de ura si dispret (Iacov 3:8). Cand te manii se produce adrenalina in exces si-ti pierzi controlul asupra ta insuti. De aceea in Efes. 4:26-27 ni se da sfatul: "Maniati-va si nu pacatuiti". Daca nu ne putem mania fara sa pacatuim, mai bine sa ne infranam. Mania si pacatul sunt ca si doua fatete ale unei monede. Nu le poti separa una de alta, fara interventia directa a Duhului Sfant. Iacov ne spune ca limba intineaza tot trupul si aprinde roata vietii, cand este aprinsa de focul gheenei.

Cu limba putem aduce mangaiere, alinare in suferinte, putem cladi caractere frumoase, incuraja si binecuvanta, aprecia ori blama, critica ori darama. Efectele limbii sunt de lunga durata.

Ai spus o vorba! - vorba ta, mergand din gura-n gura,
va veseli sau -ntrista, va curati sau va-ntina,
rodind samanta pusa-n ea de dragoste sau ura.
Scrii un cuvant! - cuvantul scris e-un leac sau o otrava!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis ramane-n urma drum deschis
in spre infern sau paradis spre-ocara sau spre slava.
O, om!...ce mari raspunderi ai, tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui prin grai, ce lasi prin pilda care-o dai,
pe multi, pe multi mereu spre rai sau iad o sa-i indrume. (Oh, Om..., de Traian Dorz)

Doamne, ajuta-ma sa-mi pot infrana limba, si sa rostesc cu ea numai ce este spre slava ta, Amin.