Ce este bine...

„Mi-am pus inima să cercetez și să adâncesc cu înțelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: ... până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieții lor.” (Eclesiastul 1:13; 2:3) Pierre Bezukhov: Privește! Andrej Bolkonsky: Ce s-a întâmplat? Pierre Bezukhov: Uite ce frumos este! Natura ne dă curaj să visăm! Crezi în viața de apoi? Andrej Bolkonsky: Ar trebui... Dacă aș putea crede în viața aceasta. Eu semăn cu acest copac, care nu se schimbă odată cu anotimpurile. Pierre Bezukhov: Nu sunt de acord. Viața e plină de surprize. Crede-mă prietene. Trebuie să trăiești, să iubești și să crezi. Să trăiești, să iubești, să crezi; iată laitmotivul fabuloasei opere dramatice ”Război și pace”. Să trăiești, să iubești, să crezi; iată crezul dintâi al lui Lev Nikolaevici Tolstoi. Să trăiești... Cel mai valoros lucru din viață este viața însăși. Ne trudim să agonisim, să realizăm lucruri cât mai impresionante, să fim remarcabili, uitând că prin simplul fapt că trăim, că existăm, suntem extraordinari. Mergem la școală să învățăm lucruri importante, uitând că până să ajungem prima dată acolo deja cele mai importante lucruri le-am și însușit aproape natural; să mănânci, să umbli, să vorbești, să discerni între bine și rău... Toată viața ne instruim, muncim, agonisim, iar când ajungem la capăt și privim în urmă realizăm că lucrurile importante în viețile noastre le-a făcut Altcineva. Viața însăși este cel mai minunat lucru care ni se întâmplă. Pentru ea ar trebui să jubilăm, să o savurăm... Adesea suntem mult prea preocupați de lucrurile din afara noastră și ratăm ce este în noi. Să trăiești, să exiști, cel mai banal lucru, am zice, totuși, este și cel mai fantastic. În loc să ne stresăm mereu alergând după mai mult, încercând mereu și mereu să dobărâm noi recorduri personale, mai bine ne-am bucura cu simplitatea unui copil de fiecare moment. Am fi mai fericiți! În loc să ne lăsăm doborâți de câte un eșec sau altul, mai bine ne ridicăm și pășim încrezători înainte, căci posibilitățile sunt infinite. Lucrurile esențiale vieții cum sunt lumina, căldura, aerul, apa, sunt free. A fost o perioadă în tinerețea mea când mi-am impus să trăiesc cât se poate de modest, cu cât de puține cheltuieli, fără să-mi cumpăr lucruri ca haine sau mâncare. Doar cu pâine și apă. Un exercițiu de câteva luni de abstinență auto-impusă. După această perioadă de viață modestă mi s-au întâmplat două lucruri. Unu; am constatat ca am supraviețuit rezonabil. Și doi, am fost vindecat pentru totdeauna de îngrijorare pentru ziua de mâine. Trăiește și bucurăte de viață. Nu te ține prea neprihănit, cum spune Eclasiastul, dar nu fi nici fără minte. (Ecl. 7:16,5:4) Cineva spunea pe drept cuvânt: „Viața este o chestiune simplă, noi o complicăm din dorința de a da impresia că trăim... ” Dacă reușești să-ți duci viața până la capăt, cu bune și rele, fără să o curmi deliberat, ai reușit primul lucru important. Să iubești... Să te îndrăgostești, să fi iubit, este lucrul cel mai minunat care ți se poate întâmpla în viață. Socrate spunea: „Eu m-am născut ca să iubesc”. Cel mai sărac și nenorocit om din lume este cel care nu poate iubi. Păstorul Wurmbrand cu înclinația poetică ce o avea, spunea adesea: „Dragostea este religia”. „Iubirea? Ce-i iubirea? se gândea el. Iubirea stă în calea morții. Iubirea este viața. Tot, tot ce înțeleg, înțeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul este legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu și, când mori, înseamnă că tu, o părticică din iubire, te întorci la izvorul veșnic al tuturor lucrurilor” (Lev Tolstoi, Război și pace) Să crezi... De ce eu o duc bine când atâția suferă? De ce eu sufăr atât de mult în timp ce toți cei din jur sunt bine? De ce un Dumnezeu iubitor permite răul? De ce... De ce... De ce... ? Nu avem toate răspunsurile! Putem oferi răspunsuri generale, care însă de multe ori nu ajută. Am constatat însă un lucru: O parte din viața mea am trăit-o fără Dumnezeu, o altă parte cu Dumnezeu. Acum sunt în măsură să compar. Chiar dacă încă nu am toate răspunsurile pot spune cu certitudine că este mult mai bine cu Dumnezeu, din un milion de motive. Toți trebuie să credem în Dumnezeu, în miracole, în viață veșnică. Ateii sunt de compătimit pentru că nu vor să creadă. Dar oare există atei cu adevărat? ... Poți să îl negi pe Dumnezeu, să te lupți împotriva Lui, să nu fi de acord cu El, să-L disprețuiești, însă nu-L poți scoate din mintea ta, și asta pentru că El este. Credința în Dumnezeu este o dovadă de sănătate intelectuală. (Ps. 14:1) Pascal, reputatul savant francez, spunea: „Pariați pe Dumnezeu. Dacă în veșnicie se va dovedi că nu este Dumnezeu, nu a-ți pierdut nimic. Dacă însă se va dovedi că El este, a-ți câștigat totul”. Este perfect rațional să crezi în Dumnezeu. Lev Nikolaevici Tolstoi spune: „Trebuie să trăiești, să iubești și să crezi”.