Caută și fii ”evlavios”

1 Timotei 4:7. ”Ferește-te de basmele lumești și băbești, caută să fii evlavios.”

Ce sunt basmele lumești și băbești?

Ce ar putea fi decât obiceiuri, datini, tradiții, ce le-am învățat în viață, de la părinții și înaintașii noștri. Să faci asta și nu cealaltă, ai grijă că dacă faci așa, ți se va întâmpla așa... . Vezi când pornești undeva și o pisică neagră îți iese înainte, întoarce-o înapoi, nu-ți va merge bine... . . și câte case atâtea forme și obiceiuri lumești și băbești, în care Dumnezeu nu are nici o parte.

Ce este evlavia?

Ce ar putea fi ”evlavia ” de nu trăirea și umblarea în identitatea ta, de ”fiu” de Dumnezeu. Ce ar fi de nu relația autentică cu Domnul, prin Duhul și înnoirea minții tale cu Cuvântul LUI, mereu, mereu, oricând, oriunde și neîncetat. Evlavia este, Isus pe primul loc în viața ta indiferent de circumstanțe, indiferent de prioritățile care s-ar ivi să ocupe locul LUI, în inima ta, doar Isus și nimic altcineva. Evlavia are locul întâi pentru Domnul domnilor. Locul întâi pentru alte priorități începe de pe locul doi. Evlavia este respectul și respectarea dorințelor lui Dumnezeu pentru viața ta. Evlavia este folositoare în orice privință, pentrucă ea are promisiunile vieți de acum, ca să trăiești o viață de biruință și tu să fii un biruitor, în toate lucrurile. Evlavia este folositoare pentrucă are și făgăduințele vieții viitoare. Acolo vor fi doar cei ”evlavioși” în Hristos și nu cei cu o evlavie falsă, demonstrată prin deprinderea trupească, reguli și tradiții, obiceiuri și basme lumești și băbești, care au o înfățișare de înțelepciune într-o închinare voită față de trup, dar care nu are putere asupra firii pământești. Însă un ”fiu evlavios” și-a răstignit firea pământească și poftele ei, murind cu Hristos și venind la viață împreună cu El, prin învierea LUI. Interiorul fiului evlavios nu este ”el” ci Hristos și semenii lui; Evanghelia și Împărăția; credința și harul; trăirea evlaviei și demonstrarea ei în fapte de credință, care nu pot rămâne asunse, ci bebelușii în credință pot să învețe ”evlavia”, ca să crească și ei fii destoinici Împărăției.”Evlavia” o cunoști din trăirea și umblarea unui ”fiu” de Dumnezeu în lumea plină de evlavie falsă, unde poți să o indentifici văzându-i roada.”Evlavia” nu este un comportament impus, stabilit de cineva, ci este un comportament izvorât din caracterul lui Dumnezeu, care fiul l-a primit la nașterea din nou, primind natura LUI, atunci când natura lui Adam din el a murit împreună cu Hristos. Acum ”evlavia” lui Isus este ”evlavia” fiului născut din EL. Cum este Împăratul, așa sunt și fiii Împărăției, cum este Moștenitorul, așa sunt și cei ce-L moștenesc. Evlavia o moștenesc doar ”fiii” de Dumnezeu, care au natura LUI și care se maturizează în cunoașterea LUI, înnoindu-și mintea cu Cuvântul Evangheliei, iar Duhul Sfânt care locuiește în ei, îi învață, îi călăuzește, îi ajută, îi disciplinează și-i iubește necondiționat, sunt ”fiii” ai LUI,”fiii” ai Împărăției. Evlavia lui Hristos, trăită și purtată de ”fiii” LUI, este folositoare pentru viața de acum și pentru ceea viitoare, însă evlavia omului vechi, este ca norul de dimineață și ca roua care trece repede, care poate folosește pentru moment de a promova sinele și ai face un nume omului mândru, dar trece ca roua. Evlavia omului nou, este întotdeauna însoțită de mulțumire, la adresa Celui care o deține și-i dă fiului evlavia, făcându-l conștient că ”evlavia” lui este din El, prin El și pentru EL, iar mulțumirea este întotdeauna în gura și inima omului și fiului evlavios. Amin.