Cat trebuie noi sa ne căim?

POVESTI DE VIATA

“Într-o mănăstire aflată la poalele unui munte înalt, acoperit de păduri, trăia odată un călugăr bătrân, căruia i se dusese vestea pentru înţelepciunea sa. Într-o dimineaţă, a venit la el un tânăr şi l-a întrebat:
- Parinte, am auzit că pentru a fi mântuiti, trebuie să ne căim, să ne pară rău de toate păcatele ce le-am săvârşit de-a lungul vieţii. Dar părinte, cât trebuie noi să ne căim?
- Fiule, este de ajuns dacă te căieşti o singură clipă, înaintea morţii.
- Atât de puţin părinte?
- Da, fiul meu!
- Dar de unde să ştiu eu când se apropie ceasul acela?
- Moartea poate veni oricând, aşa că aşteapt-o pregătit, în orice moment să te poată găsi cu smerenie şi căinţă în suflet.
Dumnezeu este bun şi iertător. Cine regretă din suflet pentru greşelile sale şi caută să nu mai păcătuiască, acela are parte de o viaţă frumoasă şi de liniştea sufletului. Dar mai mult decât orice, doar acela poate primi mântuire, viaţa veşnică. ”

“Neştiind locul şi vremea în care ne aşteaptă moartea,

o vom aştepta noi oriunde şi oricând, pregatiti. . . ” Sf. Augustin