Cât putem purta

Ioan 16:12-13. ”Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la EL, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va desoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentrucă va lua din ce este al Meu și vă va descoperi.”

Cât de bine- Și cunoștea Isus ucenicii Lui. Era cu ei și-i învăța, îi ajuta, îi păzea, pentrucă îi iubea. Le-a descoperit identitatea LUI de FIU de Dumnezeu și L-a făcut cunoscut pe Tatăl în toată slava și puterea Lui. I- a trimis în lume să facă bine cum El Însuși făcea, dar nu le putea da mai mult decât puteau primi și duce. Fiind sigur de ce are să I se întâmple în Ierusalim și tot planul lui Dumnezeu pentru om pe pământ, le zice: ”mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteți purta”. Le promite Duhul Sfânt, Mângâietorul, care-i va călăuzi, în tot adevărul. Nimic nu vroia să ascudă de ucenici Lui, iar, Duhul le va vorbi tot ce va fi auzit și le va descoperi lucrurile viitoare, iar El, Isus va fi proslăvit în toate, fiindcă tot ce le va descoperi va fi din El, pentrucă tot ce are Tatăl este a Fiului și tot ce va veni va fi pentru EL, din El și prin EL. Isus Își iubea ucenicii necondiționat, dar până natura adamică era în ei și mintea lor era neânnoită nu puteau purta, primi, înțelege, discerne, adevărul lui Dumnezeu. Comfuzia era mare, ei trebuiau să se nască din nou. Puterea de a ”putea purta” nu era la ei, ci la Duhul Sfânt. În grădină când Isus le zice ”vegheați și rugați-vă” cât au putut veghea? Nici un ceas. În câteva momente toți au fugit și L-au lăsat singur în mâinile vânzătorului. Iar El se ruga pentru ei, să nu-și piardă credința. Cât îi iubea. Luca prinde bine momentul când Petru se lepăda de Isus și la cântatul cocoșului, Isus de pe cruce S-a întors uitându-se țintă la el. Atunci și-a văzut Petru isprăvnicia lui și totuși Isus îl iubea chiar și atunci. Ce dragoste! Când mâna vânzătorului era lângă El, Isus îi dă bucățica de pâine. Apoi când Isus a spălat picioarele ucenicilor LUI, EL DRAGOSTEA întrupată, S-a plecat și a spălat și picioarele lui Iuda. Ooo, această dragoste mă copleșește, este de nemaipomenit, numai Dumnezeu putea așa ceva, să dea har tuturor bajocoritorilor, și celor ce L-au omorât, să se roage pentru ei,”iartă-i Tată ”. Acum cât putem noi? Noi nu putem decât atât cât au putut ucenicii LUI. Dar Pavel merge mai departe și zice ”Pot totul, în Hristos, care mă întărește.” La fel și ceilalți ucenici ai Domnului au putut totul după ce au murit cu Hristos și au înviat împreună cu EL, natura le-a fost schimbată, în natura lui Hristos și au putut orce, orice au crezut, au putut și au primit. Hristos din ei a fost totul pentru o viață de biruință. La fel este și pentru noi, puterea LUI este aceiași, harul Lui este același, dragostea LUI este aceiași și făgăduințele sunt aceleași, pentru fiecare „fiu” de Dumnezeu. Când ”fiii” își cunosc identitatea și își folosesc autoritatea, atunci nu este vale prea adâncă și nici munte prea înalt, ca să nu vezi izbăvirea Domnului, fiindcă El este Cel care a câștigat biruința asupra orcărui vrășmaș, domnie, stăpânire a celui rău. Cei greu astăzi pentru ”fii”, este, că nu știu cine sunt și mai mult, nu nici vreau să audă mai mult, de cât au știut. Dacă luptă de pe poziția de păcătos iertat, care iar face păcat, doar atâta poate purta. Iar cel rău îi bate de toți pereți și cu toate bolile și el știe să plângă, să se vaiete, că așa vrea Domnul să-l învețe lecții. Apoi de vrei să vezi lecțiile sunt acelea de a bate pasul pe loc, numai că acum s-au transformat în ocară, bârfă și dispreț pentru adevărul lui Dumnezeu, adus la cruce, unde ar putea fi eliberați fiecare ”fiu” de Dumnezeu. Dar pentrucă dragostea LUI este necondiționată, Dumnezeu îi iubește și pe acești ”fii” care resping victoria lui Isus de la cruce și vreau să trăiască biruiți de cel rău, care nu mai au Evanghelia harului, a Împărăției, ci duc evanghelia celor ce cred completa lucrare a lui Isus, de la cruce, să-i râdă și să-și bată joc, împotrivindu-se oricărei veste bună din Hristos. Așa că Domnul este bun, bun, bun cu fiecare din noi și nu ne poate da decât atât cât putem purta.”Fiii” care nu pot purta biruința lui Hristos în libertatea adusă de El, la cruce, poartă ce pot și cât pot. Domnul ne iubește pe fiecare! Ferice de cel ce se lasă iubit și învățat de El, în Numele Domnului Isus Hristos, Biruitorul. Amin.