Castelul din munţi

Era o casă frumoasă, aşezată pe coama unui deal, înconjurată de o pădurice şi de o păşune. Aerul era curat, atmosfera plină de pace şi linişte. Dai erau şi alte case prin împrejurimi, dar nici una nu ieşea în evidenţă ca aceasta.

Nu ştiu dacă era aşa datorită pădurii, grădinii sau păşunii, dar ştiu sigur că această casă avea un farmec aparte.

Imaginaţi-vă cum este în interior!

E uşor să ne apropiem! De obicei, proprietarii nu vin decât de sărbători sau la sfârşit de săptămână, dar trebuie să fie cineva care se îngrijeşte de casă.

Zgomotul vine din acea direcţie, trebuie să fie cineva acolo. Cu siguranţă că este îngrijitorul care aranjează uneltele de grădinărit, dar ca să deschidem uşa să intrăm ne lipseşte obiectul principal, cheia: ceva, atât de mic, aproape nesemnificativ, dar fără de care nu ne putem bucura de frumuseţea din interiorul casei.

Şi cu noi se întâmplă la fel: avem o vilă, un apartament, o cocioabă sau o casă pe plajă, dar ca să ne bucurăm de protecţia pe care ne-o oferă trebuie să avem o cheie, atât de deosebită încât numai noi o putem avea.

Merită să aflăm unde este această cheie care deschide uşi şi ferestre, care lasă aerul să circule, aerisindu-se casa.

Să ne ascultăm sentimentele, ele sunt cele care posedă mânunchiul de chei!

Trebuie să fim atenţi şi să o găsim pe cea care deschide ochilor şi surâsului poarta câtre echilibru.

Doar aşa vom cunoaşte forma cheii care ne îngăduie să ajungem în suflet.

O dată intraţi în posesia cheii, totul devine mult mai uşor.