CARTIREA

CARTIREA


Cartirea, nemultumirea, il manie pe Dumnezeu.
Nu credeam ca acest lucru este atat de grav, dar in Numeri, capitolul 11, ni se spun atatea lucruri despre cartire...
In versetul 1 citim ca "poporul a cartit in gura mare impotriva Domnului, zicand ca-i merge rau. Cand a auzit Domnul, s-a maniat.S-a aprins intre ei focul Domnului si a mistuit o parte din marginea taberei."
Si-au dat insa seama de greseala facuta si "poporul a strigat catre Moise. Moise s-a rugat Domnului si focul s-a stins."
O, daca n-ar fi repetat greseala, daca ar fi invatat sa nu mai carteasca, ar fi intrat in Canaan, ca nu erau departe de el, n-ar mai fi ratacit patruzeci de ani in pustie...
De ce oare nu rabdam pana la sfarsit , de ce nu asteptam "in tacere ajutorul Domnului"?Poate mai avem doar putin de suferit...
N-au asteptat nici ei.
N-au invatat lectia ,si iarasi au cartit. Asa ca "fiecare in familia lui si la usa cortului lui " a inceput sa planga si sa carteasca.
De data aceasta, ’mania Domnului s-a aprins cu tarie".
Desi la inceput, Moise a reactionat corect, se pare ca de data aceasta, l-a ajuns si pe el oboseala, depresia, caci si el s-a plans inaintea Domnului: "De unde sa iau carne, ca sa dau la tot poporul acesta"?
De unde?
Ai uitat, Moise, de unde ai luat apa?
Ai uitat de unde ai luat paine[mana]?
Da, a uitat...
Dar la fel uitam si noi...
Si in zilele noastre bate acelasi vant de nemultumire , de cartire...
Sa avem mare grija, ca aceasta boala spirituala e tare contagioasa, se ia repede de la "adunatura de oameni", la poporul lui Dumnezeu!
O, Doamne, iarta-ne, ca facem atatea greseli , pe care nici macar nu le sesizam...
De aceea suntem obositi, ne apuca si pe noi nemultumirea, depresia...
Ni se pare ca nu mai putem sa purtam sarcina pe care Domnul ne-a dat-o.
Iarta-ma, Doamne, ca si eu m-am plans de multe ori ca nu mai pot...
Cuvintele lul Moise , le-am rostit si eu adesea: eu singura nu pot...e prea greu pentru mine...mai bine mor...
Nu-I place Domnului aceasta atitudine.
Daca ne-a dat o sarcina de purtat, oricare ar fi ea, ne-a dat si duhul, puterea necesara.
De unde stim?
Domnul ii spune lui Moise sa adune saptezeci de batrani si sa-i aduca la cortul intalnirii.
"Eu ma voi pogori si iti voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine , si-l voi pune peste ei ca sa poarte impreuna sarcina poporului si sa n-o porti singur".
Deci Domnul nu a dat nimic in plus, puterea data lui Moise era suficienta pentru purtarea sarcinii, doar a luat din ea si a impartit si celorlalti.
Asta inseamna ca nu era adevarat ce crezuse Moise, ca nu mai poate purta singur sarcina care i-a fost data.

Tu te simti obosit? Esti descurajat?
Nu dispera ! Spune-I Domnului in umilinta , dar nu reprosa, nu te vaita, nu cari...Domnul poate sa te intareasca , sa-ti dea un nou avant, ori iti va da ajutoare, dar El ti-a dat suficient har , ca sa-ti duci la bun sfarsit lucrarea , misiunea pe care ai primit-o.
El ne spune si noua: "harul Meu, iti este de ajuns"-2 Corinteni 12:9..
Sa ne amintim cantarea:

Chiar cand vin peste noi
Incercari si nevoi
Harul Tau ne este in-deajuns
Tu ne porti roditori
Dinspre noapte, spre zori
Cu nadejdea-n sfantul tau raspuns!

Dupa ce Domnul ii spune lui Moise ca-I va da ajutoare,ca le va da si carne,Moise se arata totusi neincrezator: "Tu zici: le voi da carne, si vor manca o luna intreaga! Putem taia atatea oi si si atatia boi, ca sa le ajunga?"
Intr-adevar, nemultumirea e molipsitoare...
Moise, care la cuvantul Domnului, a despicat marea, ,apoi a lovit stanca si le-a dat apa, Moise, care a zis poporului care flamanzise:"Veti vedea slava Domnului , pentru ca v-a auzit cartirile...va va da paine sa va saturati"...acest Moise se il intreaba acum pe Domnul"de unde avem sa luam atata carne"?
Il intelegem pe Moise, pentru ca de atatea ori am gandit si noi la fel...
Ni se pare ca am ajuns intr-o situatie imposibila.
Da, e imposibila pentru noi, dar nu si pentru Domnul, caci el ne raspunde, cum I-a raspuns si lui Moise:
"Nu cumva s-a scurtat oare mana Domnului? Vei vedea acum daca ceea ce ti-am spus se va intampla sau nu".

Dar cat de delicat, cat de atent e Domnul cu sufletul nostru, desi n-o meritam!
El stie durerile noastre, framantarile noastre..
Cand Maria vorbeste impotriva lui Moise, Dumnezeu imediat intervine: "deodata Domnul a zis..." El ii ia apararea lui Moise si le zice lui Aaron si Mariei:"Cum de nu v-ati temut deci sa vorbiti impotriva robului Meu, impotriva lui Moise ?El este credincios in toata casa Mea".
Domnul l-a inteles pe Moise, i-a iertat si atitudinea nepotrivita si il considera din nou credincios, si nu unul obisnuit!

Cat de bun esti si cu noi, Doamne!
Desi Te-am suparat de multe ori, Tu inca ne iubesti, ne aperi inaintea tuturor!
Ajuta-ne, sa nu ne mai molipsim de nemultumire!
Amin.