CÂND TE CONFRUNTI CU DEPRESIA (3)

„Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.” (1 Împărați 19:4)

O altă cauză a depresiei este faptul că ne comparăm cu alții. Noi ne gândim: „Dacă aș fi la fel ca și cutare, aș fi fericit.” Când te compari cu alții, cauți necazul cu lumânarea (vezi 2 Corinteni 10:12). Există o singură persoană cu care trebuie să te străduiești să semeni – cu tine însuți. Când încerci să imiți pe cineva și să te comporți ca acea persoană, invariabil ajungi să fii deprimat. Trebuie să fii sincer cu tine însuți și să fii ceea ce ești. E tot ce vrea Dumnezeu. E tot ce așteaptă El. Când începem să ne comparăm cu alții, cădem într-o altă capcană: ne comparăm defectele cu calitățile lor. Uităm că poate acele persoane sunt slabe acolo unde noi suntem puternici. Mai mult, încercăm să ne motivăm prin auto-critică și condamnare. Și facem asta spunându-ne „ar trebui să”: „Ar trebui să pot fi ca acea persoană. Ar trebui să mă pot comporta mai bine. Ar trebui să pot îndeplini lucrul acesta. Ar trebui să mă pot opri” – ca și cum faptul că ne biciuim cu vorbe ar schimba lucrurile! Cicăleala altcuiva nu dă rezultate, dar nici cicălirea propriei noastre persoane. Așadar, care este soluția? Încearcă să-ți reprogramezi gândirea prin Cuvântul lui Dumnezeu. „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte” (2 Petru 1:3-4).