Când I-ai mulțumit ultima oară?

1 Tesaloniceni 5:18

"Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi."

Am fost binecuvântați încă de când ne-am născut. Imediat după naștere, am avut părinți. Nu am intrat în lume singuri. „Oamenii ăia uriași” ne-au ținut în brațe, ne-au protejat de orice rău și ne-au crescut lângă ei, până ne-am făcut mari. În tot acest timp, darurile nu conteneau să vină: hrană (Geneza 1:29), îmbrăcăminte, un adăpost deasupra capului și iubirea părinților.

Suntem sănătoși, avem toate șansele să izbândim în aproape orice lucru ne dorim. Am fost înzestrați cu cel puțin un talent (Matei 25:15), fiecare pe măsura lui.

Pentru toate lucrurile astea, nu am făcut nimic. Ele au fost alese pentru noi, încă dinainte de a vedea pentru prima datălumina zilei. Tatăl nostru, Care este în ceruri (Luca 11:2), le-a hotărât pe toate înainte de vreme, astfel încât noi să nu ducem lipsă de nimic din cele necesare mântuirii, adică drumului spre întâlnirea cu El (Romani 8:29).

Mă întreb: oare câți dintre noi au mulțumit? Câți dintre noi, când se așează la rugăciune (Coloseni 4:2), spun: "Mulțumesc, Doamne, că sunt sănătos, că văd, că aud, că pot gusta din toate bunătățile pe care mi le-ai pus la dispoziție, că am o casă, o familie, că pot iubi și că sunt iubit?"

Sincer, eu nu prea mi-am arătat recunoștința față de Dumnezeu, decât în câteva momente "mai importante", și nici atunci nu am zăbovit prea tare cu mulțumirile. Însă, după ce am pierdut o parte din acele daruri minunate, am început să le apreciez valoarea. Cu adevărat, am început să mulțumesc pentru fiecare lucru așa-zis "mărunt", pe care îl mai aveam. Am înțeles  atunci o vorbă veche, potrivit căreia "Niciodată nu știi ce ai, până nu pierzi!"

În viață, tindem să nu acordăm importanță și valoare unor daruri mari de la Dumnezeu. În schimb, transformăm tot felul de lucruri insignifiante în adevărați idoli, dându-le valori nemeritate. Făcând asta, ne încadrăm în categoria celor "nemulțumitori", despre care Biblia spune că vor fi din ce în ce mai mulți, în zilele din urmă (2 Timotei 3:1-2).

Haideți să nu ajungem așa! Să lăsăm la o parte tot ce este vremelnic, pieritor, și să dăm mulțumire, cu bucurie și recunoștință, Vistiernicului bunătăților (Efeseni 5:20), pentru tot ce avem spre veșnicie, și când spun, tot mă refer și la părțile urâte și triste ale vieții, la lipsurile de tot felul, căci nimic nu e întâmplător sau spre răul celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu, ci toate sunt lucrate spre binele lor (Romani 8:28).

Nu toți oamenii au fost binecuvântați din abundență (cu sănătate, hrană îndestulată, familie etc.), dar chiar și aceia care au primit mai puțin trebuie să fie mulțumiți cu ce au (Proverbe 15:15), căci Dumnezeu va compensa puținul lor "la vremea potrivită". 

E timpul să ne amintim tot ce avem de la El și să avem în vedere că "nemulțumitului (și nemulțumitorului) i se ia darul".

Cel mai important, trebuie să-I mulțumim Domnului pentru darul cel mai de preț, a Cărui valoare este infinită: Fiul Său, Cel care a plătit totul, pentru ca noi să putem avea totul. Să fim recunoscători Tatălui și pentru Duhul Sfânt, în care suntem botezați, pentru a intra în Împărăția Cerurilor (Faptele Apostolilor 2:38). 

Să începem, în fiecare zi, rugăciunea noastră cu o jertfă de laudă (Psalmi 117:1-4), astfel încât să arătăm aprecierea și iubirea față de Părintele luminilor, de la care vine tot darul desăvârșit (Iacov 1:17).

Să fim creștini adevărați și să oferim Domnului nostru cea mai mare mulțumire: aceea de a ne dedica viața Fiului Său. Să le facem pe toate în Numele Lui! (Coloseni 3:17)