CÂND DUMNEZEU ÎȚI TRIMITE PE CINEVA ÎN AJUTOR

„Lovească-mă cel neprihănit” (Psalmul 141:5)

Cea mai mare acuzație împotriva faptului de a nu ști este faptul de a nu învăța. Dacă privești din perspectiva corectă, fiecare experiență nouă din viață este o școală, la fel cum fiecare cunoștință nouă este un învățător. Așadar, profită de fiecare oportunitate de a învăța. Numai asigură-te că îți alegi bine învățătorii: cei care și-au câștigat dreptul de a-ți sta alături și la momentul potrivit de a-ți adresa întrebările grele, de a-ți aduce o perspectivă nouă și de a te ține pe cale. Solomon a spus: „Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere din aur într-un coşuleţ din argint. Ca o verigă din aur şi o podoabă din aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare” (Proverbe 25:11-12). Când Dumnezeu îți trimite pe cineva în ajutor: 1) Arată-i aprecierea ta. Recunoaște-i meritele și nu uita niciodată să spui mulțumesc. Atitudinea de felul „nu aștept apreciere așa că nu îți dau” îți va dăuna și va închide ușile viitorului tău. 2) Dă-ți toate silințele. Nu sluji propria ta persoană și nu fi oportunist. Caută căi prin care tovărășia ta să fie valoroasă pentru ceilalți. Viața nu-ți datorează nimic altceva decât oportunitatea de a crește. 3) Înțelege limitele. S-ar putea ca alții să cunoască o persoană suficient de bine pentru a i se adresa pe nume, dar asta nu înseamnă că și tu trebuie să faci la fel – mai ales în fața unui mentor. Dă dovadă de respect și nu încerca să schimbi protocolul pentru a se potrivi mediului cu care ești obișnuit. Respectă limitele, respectă-i pe ceilalți, ascultă și întotdeauna vor exista persoane dispuse să te ajute să crești în învățătură și să te maturizezi.