CĂLĂUZIREA DIVINĂ (1)

„(Domnul)… arată… calea” (Psalmul 25:8)

Citim în Scriptură că Dumnezeu a tot vorbit oamenilor obișnuiți, așa că El îți va vorbi și ție! El i-a spus lui Avraam când să-și părăsească țara și căminul (vezi Geneza 12:1); i-a spus lui Iacov când să se întoarcă acasă (vezi Geneza 31:3); i-a spus lui Ilie unde să găsească hrană în mijlocul foametei (vezi 1 Împărați 17:1-5)… și l-a împiedicat pe Pavel să intre pe ceea ce părea a fi o ușă deschisă, pentru că avea pregătit ceva mai bun. Biblia spune: „Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea. El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa. Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui.” (Psalmul 25:8-10). Nimic nu are o însemnătate mai mare în viață decât călăuzirea lui Dumnezeu. Părerea altora ar trebui să confirme și să limpezească ceea ce îți spune deja Dumnezeu. Însă până ce nu auzi glasul Său, vei fi ispitit să crezi că ideile altora sunt călăuzirea lui Dumnezeu – fapt care te poate răni. Tu ești unic și Dumnezeu are un plan și un scop unic pentru tine. Când nu ești sigur încotro s-o apuci, încrede-te în promisiunea Lui (Isaia 42:16): „Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor, şi locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face, şi nu-i voi părăsi.” Mai bine de atât nu se poate, nu?!