CA SA ISTORISESTI...

CA SA ISTORISESTI...


In Exod, 10 : 1,2, ni se spune:
" Domnul a zis lui Moise: Du-te la Faraon, caci I-am impietrit inima lui si a slujitorilor lui , ca sa fac semnele Mele in mijlocul lor, si ca sa istorisesti fiului tau si fiului fiului tau cum M-am purtat cu egiptenii, si ce semne am facut in mijlocul lor.Si veti cunoaste ca Eu sunt Domnul. "

Pare de neinteles faptul ca Dumnezeu I-a impietrit inima lui Faraon , ca sa nu lase pe poporul evreu sa plece din robia Egiptului.
Dar si mai de mirare sunt motivele pentru care El a facut-o:

1 Pentru ca Dumnezeu sa faca si mai multe minuni si semne, si lumea intreaga sa afle de ele, ca sa creada in El.
Si asa a fost.
Chiar si in zilele noastre, pe canalele tv de stiinta sunt atatea emisiuni, in care oamenii cauta sa afle cum au avut loc acele minuni, cauta explicatii stiintifice ale acestora[deci nu le pot contesta, pentru ca realitatea istorica si arheologica le confirma.]
Ei se intreaba cum de s-a facut intuneric peste Egipt, cum de s-a inrosit apa Nilului, cum au trecut evreii Marea Rosie ?...
Deci o lume intreaga a aflat de acele minuni, pe care nici stiinta de azi nu le poate nega, ci incearca sa gaseasca o explicatie stiintifica pentru ele, fiindca nu vor sa creada in minuni.
2 Pentru ca fiii si nepotii, urmasii lor, sa afle ce li s-a intamplat parintilor si sa-l recunoasca pe Domnul, ca Dumnezeu Atotputernic , ce-I poate ajuta.

V-ati gandit vreodata, ca problemele, greutatile prin care treceti, sunt lasate pentru pentru a fi invatatura pentru urmasii vostri?
Cand esti in necaz, crezi ca Domnul nu vrea sa te scape?
El stie ca esti un copil al Lui ,ca traiesti o viata dupa voia Lui.
Daca totusi ai unele probleme, nu inseamna ca El te-a uitat, ori te-a lasat singur!
El stie ca ti-a dat putere sa biruiesti acele probleme !
El ti-a masurat bine incercarea, dar ti-a cantarit si si puterea pe care ti-o da... El iti da suficienta putere, ca sa iesi biruitor!
Si apoi, dupa ce vei fi biruit totul, sa spui copilului, nepotului tau, cum ai fost intarit si ai iesit biruitor...Atunci va creste si in inima lui speranta , chiar
daca , poate ,va fi mai putin pregatit sa lupte,Isi va zice in inima lui: ’daca Dumnezeu I-a scos pe parintii mei din cutare problema, sigur ma va putea scoate si pe mine din necazul ori stramtorarea asta..

Eu m-am bucurat intotdeauna, ca am avut parinti care s-au temut de Dumnezeu, ca am avut de unde primi invataturi bune ,dar m-am. bucurat si ca n-am fost primul copil al parintilor mei, ci ultimul.
De ce m-am bucurat? Pentru ca , multe lucruri le-am invatat din greselile fratilor si surorilor mai mari, greseli pe care nu le-am mai repetat, nu fiindca as fi fost mai cuminte decat ei, ci pentru ca stiam ca aceste greseli ii vor supara prea tare pe parinti.

Dar , slava Domnului!
Noi avem acum Scriptura, cuvantul lui Dumnezeu, din care putem lua cele mai pretioase invataturi, mai pretioase decat ale parintilor, fratilor.
Acesta este ghidul nostru cel mai valoros!

Asa povestea un batran credincios, cum a fost ajutat sa creada, sa spere, gandindu-se cum Dumnezeu l-a scapat pe Daniel.
Credinciosul a trecut prin focul celui de-al doilea razboi mondial.
Batalionul in care era inrolat si care lupta pe linia intai a frontului, a primit ordin sa cucereasca un punct strategic al inamicului , pe care conducatorii armatei il considerau usor de cucerit.
Asa ca au pornit la lupta.
Dar, spre surprinderea lor,in loc sa fie un loc usor de cucerit, a fost o intaritura serioasa!
Si in loc sa cucereasca ei acel loc, au fost prinsi , cu tot batalionul, intr-o vale, si toate armele dusmanului s-au indreptat spre ei.
Nu era chip de scapare! Foc din toate partile ! Mureau oamenii, ca mustele, secerati de gloante..
Credinciosul nostru, a ramas incremenit de frica. Si-a dat seama ca nu mai e scapare.
Atunci si-a amintit de Dumnezeu, de Cuvantul Lui, si aproape fara sa mai spere, a strigat catre Domnul:
-Doamne, pe Daniel l-ai scos din groapa cu lei, pe el si pe tovarasii lui, I-ai scos din foc, dar pe mine ma omoara astia aici!
Si , parca luindu-si la revedere de la sotia si copiii care-l asteptau acasa, a aruncat arma, care si asa nu-I mai folosea la nimic, caci tunurile vrajmase erau indreptate spre ei,si a inceput sa se tarasca incet pe pamant...Un singur gand ii mai rasuna in suflet:
Ajuta-ma, Doamne! Pe Daniel l-ai scapat, scapa-ma si pe mine!
Si Dumnezeu l-a ascultat...
Cat de adevarat e versetul din Matei 17 : 20 !
"Adevarat va spun, ca , daca ati avea credinta cat un graunte de mustar,, ati zice muntelui acestuia: muta-te de aici dincolo, si s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinta"...
Acest verset , s-a implinit in viata credinciosului nostru.
El s-a tarat mereu , pana a ajuns la o adancitura de pamant, un fel de groapa, si a stat acolo, cu fata in jos, inlemnit de frica si intr-o stare vecina cu lesinul.
Nu stia cat timp a trecut, dar intr-un tarziu, au incetat zgomotele luptei, nu mai erau impuscaturi.
S-a ridicat incet...
N-a tras nimeni in el...
In jur, erau trupurile moarte ale tovarasilor lui .
Nu stia incotro s-o apuce... se gandea ca cine stie, poate ajunge in tabara inamica , poate va fi luat prizonier..oare ce-I vor zice comandantii lui?
Parca se simtea vinovat ca n-a murit si el, odata cu ceilalti..
Dar n-a fost asa.
Intr-un tarziu, a ajuns la locul unde a fost batalionul lui, inainte de lupta.
Nu mai erau comandanti, nu mai erau soldati...Un singur soldat mai scapase; s-au imbratisat, au ingenunchiat impreuna si au multumit lui Dumnezeu ca I-a lasat cu viata, intr-un asa dezastru.
Au ramas prieteni si frati de credinta pentru tot restul vietii,
Intr-adevar, Dumnezeu, care l-a scapat pe Daniel si pe tovarasii lui, I-a scapat si pe ei.

Doamne, ajuta-ne sa ne incredem totdeauna in Tine si lucreaza si cu noi, ca si cu inaintasii nostri!
Ce minunat este cuvantul pe care Naomi il spune norei sale:
"Sa fie binecuvantat de Domnul, care este plin de indurare pentru cei vii, cum a fost si pentru cei ce au murit!"
Amin. .