Bunătatea

Dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
Romani 2.4

   O noapte adâncă se aşternuse peste unul din cartierele cu vile din New York. Un hoţ cunoştea foarte bine una din case. Când s-a aflat în faţa biroului încuiat, în care bănuia că sunt obiectele de valoare, au fost necesare doar câteva secunde pentru a-l deschide. Era o faptă mârşavă, pentru că hoţul era fiul casei. Pe un plic era scris cu litere mari cuvântul „Testament“. Deschise cu mâini tremurânde plicul. Era deja de mult timp conştient de faptul că tatăl său îl dezmoştenise din cauza vieţii lui destrăbălate. Dar acum citea: „Doresc ca fiul meu E. să primească ceea ce-i revine de drept. Fraţii lui să-l primească, imediat ce se va întoarce din rătăcirile sale. Să ştie că l-am iubit până la ultima mea suflare.“

Acum, întreaga lume se prăbuşi pentru E. Mişcat, căzu pe genunchi. Cine ştie ce ar fi făcut, dacă în această casă nu s-ar fi rugat mereu locatarii ei pentru el! Astfel găsi uşurare pentru conştiinţa sa împovărată înaintea lui Dumnezeu. Îşi recunoscu viaţa sa stricată înaintea Domnului Isus şi găsi pace prin sângele vărsat pe cruce.