Bucuria Domnului (1)

Bucuria Domnului (1)

În Cartea Neemia, Ezra și Neemia învățau poporul cum să ajungă din nou la relație cu Dumnezeu. Ajunși fiind la greu, erau triști, apăsați și plângeau, iar ei le zic: ... „nu vă mâhniți, căci „Bucuria Domnului va fi tăria voastră!” „Bucuria”, este definită în dex, ca -un sentiment viu de mulțumire sufletească-. Antonimul pentru bucurie este -tristețe, mâhnire- etc. Aici este vorba despre „Bucuria Domnului” care va fi -tăria- lor. Stările aceste a poporului erau sufletești, iar Domnul nu avea și nu are stări sufletești. El este Duh și „bucuria Lui” era în Duh, iar la noi ajunge „bucuria”, ca parte a -Roadei Duhului-. Sufletul nostru fiind înfiat de Duhul, la nașterea din nou, este regenerat și mintea înnoită cu Evanghelie Harului. Ca fiii de Dumnezeu suntem lucrători împreună cu Hristos la schimbarea sufletului nostru, iar antonimele -bucuriei- sunt scoase afară din grădinuța sufletului nostru și în schimb aducem prin credință Roada Duhului „Bucuria”, care era promisă în Neemia, „nu vă mâhniți, căci Bucuria Domnului va fi tăria voastră!” „Bucuria” ca Roadă a Duhului este ceva ce curge din Hristos, nu doar o simplă emoție momentană trecătoare, ci „bucuria” chiar în mijlocul furtuni, o „Bucurie” care are alături Pacea și întreaga Roadă a Duhului. Această „Bucurie” se manifestă prin Cuvântul credinței auzit și practicat în situațiile prin care trecem și ne face „tari” pentru a rezista, pentru a face voia Domnului, pentru a trăi și a umbla în Duhul. Suntem echipați din belșug cu Roada Duhului și cunoscându-ne adevărata identitate în Hristos, creștem penru a trăi și a experimenta adevărata „bucurie” în duh, suflet și trup. Astfel -Bucuria Domnului este și va fi tăria noastră- în toate zilele.

Isus iubea -Bucuria- și o țintea în mine și în tine, mai înainte de întemeierea lumii. Atunci când nimeni din cer și de pe pământ nu răspundea Tatălui, la întrebarea -Cine va merge pentru salvarea omului. . ? - Isus ne vedea ca -Bucuria- Lui. „Tată, iată-Mă, trimite-Mă!” Eu și cu tine eram „Bucuria” Lui. S-a întâlnit cu această „Bucurie” la cruce, disprețuind rușinea și suferind Crucea biruitor.

Evrei 12:2b, c. „Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea... ”! Amin! (Va urma)