Binecuvantata credinta

Textul - 2 Corinteni 5:1-10;
Versetul de memorat - 2 Corinteni 5:7

"...pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere".


Acest capitolul contine ideea inceputa in capitolul 4. Pavel isi vede viata in trupul fizic ca si o locuinta intr-un cort, cu nazuinta ca intr-o zi sa fie mutat intr-un palat. Viata aceasta o vede ca si o perioada de tranzitie, ceva in care nu se merita sa-tti infigi radacini prea adanci pentru ca intr-o zi tot vei fi dezradacinat. Seneca scria: "Eu sunt o fiinta mai inalta si nascut pentru lucruri mai inalte decat numai pentru a fi sclavul trupului meu, la care ma uit numai ca si la o catusa pusa pe libertatea mea...Intr-o locuinta asa de detestabila locuieste un suflet liber."

Pavel astepta cu nerabdare ziua cand Domnul ii va da un trup nou, in care-l va putea servi numai pe Dumnezeu. Dar pana atunci, plin de incredere in fagaduintele Lui, umbla prin credinta si cauta sa fie placut Domnului, fie ca ramane in trup, fie ca trebuie sa plece, pentru ca la sfarsitul alergarii el stia ca va trebui sa stea in fata scaunului de judecata si sa-si primeasca rasplata. El numeste patria cereasca "acasa la Domnul". Aici suntem straini si calatori, cum a fost poporul lui Dumnezeu in pustie, din Egipt in Canaanul ceresc. Casa noastra nu este cea in care traim acum, ci cea care ne asteapta in ceruri, pregatita de Insusi Domnul nostru.

Dar chiar daca Pavel spune ca "geme in cortul acesta", el nu-si dispretuieste viata pentru ca in trupul lui este arvuna Duhului. Dorea dezbracarea de trupul neputintei si dorea sa fie imbracat in trupul de glorie despre care vorbeste in alta parte, dar era multumit in starea in care era si plin de incredere. Crestinul este cetatenul a doua lumi; lumea aceasta nu numai ca este un loc de pregatire pentru cea viitoare, dar este invaluita intr-o stralucire de slava care este reflectia unei slave si mai mari, care o sa vina. Legea are doar umbra lucrurilor viitoare. La fel si lumea aceasta nu are infatisarea adevarata a lucrurilor. Omul fiind pacatos, imperfect, da lumii in care traieste aceeasi nuanta si vedem cum totul este supus desertaciunii si pieirii. Cunostinta omului este "in parte" nu desavarsita. Dar cand va veni ce este desavarsit, aceste "in parte se va sfarsi, si atunci vom cunoaste pe deplin si vom fi ca Dumnezeu.

Meditatia zilei: Dorim cu nerabdare ziua intrarii noastre in gloria cereasca?