BINECUVÂNTAREA DIN EMAUS ŞI CEA DE LA ÎNĂLŢARE

Luca 24.30 Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o. Luca 24.50-53 El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. Şi tot timpul stăteau în Templu şi Îl lăudau şi Îl binecuvântau pe Dumnezeu. Amin!

Păcatul l-a păgubit pe om de binecuvântarea lui Dumnezeu şi l-a scos afară din grădina Edenului. Locul binecuvântării a fost luat de blestemul morţii cu privire la care Creatorul îi avertizase pe Adam şi Eva. Pentru suprimarea blestemulu şi a păcatului omenirii Isus Hristos S-a manifestat în trup omenesc şi a murit pentru noi cei păcătoşi pe crucea de la Golgota. A treia zi a înviat din morţi şi S-a arătat ucenicilor Săi timp de 40 de zile, în diferite locuri şi cu diferite ocazii, pentru a le consolida credinţa în El. În Emaus, sub privirile celor doi ucenici din Luca 24, Isus cel înviat a binecuvântat pâinea şi le-a dat-o ca să marcheze momentul culminant al povestirii, adică dispariţia Lui din ochii lor fizici ca să le arate esenţa credinţei, opusă umblării prin vedere. De atunci oridecâteori stăm la masă să mulţumim Domnului că pâinea noastră este binecuvântată de El. Înainte de Înălţare El şi-a dus ucenicii spre Betania şi i-a binecuvântat, prin ridicarea mâinilor Sale, aceleaşi mâini care s-au întins pe cruce pentru a demonstra dragostea lui Dumnezeu pentru lumea întreagă. În timpul acestei binecuvântări, cu izvorul în Hristosul înviat din morţi, El S-a înălţat spre slavă dispărând din raza lor vizuală, dar nu pentru totdeauna. Într-o zi Se va întoarce la ai Săi. Binecuvântarea de după Înviere are o valenţă în plus întrucât ea ţine de noua creaţie care nu va mai cădea niciodată sub blestemul păcatului. Prezenţa acestei binecuvântări deosebite are drept rezultat închinarea ucenicilor cu bucurie înaintea Domnului. Ei intrau în Templu, de fapt în curtea Templului, şi de acolo Îl lăudau şi-L binecuvântau pe Dumnezeu cu speranţa pe care le-au inspirat-o cei doi îngeri îmbrăcaţi în alb: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”