Bilanț - 2016

   Răsunetul BILANȚULUI unui an sfârșit, se aude peste tot, în lume, în Biserică și personal fiecare, la sfârșitul anului caută să acopere nebăgarea de seamă a facerii de bine, de peste tot anul făcând ce este bine, să ducem speranță unde nu este, să ajutăm, să ridicăm, să... În felul acesta, ne amorțim conștiința cu ceva BUN, de care am beneficiat poate anul întreg doar noi, uitând că părtășia noastră pe verticală cu Dumnezeu nu este fără, părtășia pe orizontală cu semenii noștri tot timpul și nu doar de sfârșit de an... Iar dacă, trebuie să spunem adevărul-adevărat, spunem că cei născuți din Hristos, nu-și vor contabiliza faptele bune niciodată, fiindcă nu sunt ale lor și nu le fac ca să fie, ci le fac pentru că sunt și asta izvorăște din ei, din Hristos și apoi de ce la sfârșitul anului să ne facem bilanțul?? Bilanțul faptelor fiilor SĂI, DUMNEZEU îl știe precis și acum pe mine nu mă mai interesează faptele mele bune, pe care El le-a pregătit pentru mine să le fac din dragoste, ci mă interesează ca, în fiecare clipă să fiu și să cunosc VOIA LUI, vizavi de tot ce am de trăit pe pământ și de ceea ce trebuie să fac în fiecare zi.

   Mai este apoi încă un BILANȚ al NIMICULUI, pe care zeci de ani l-am auzit și mă supăra, mă enerva și nu puteam înțelege ce poate fi în mintea acelor frați ai mei, care la sfârșitul anului după amvonul Biserici, se plângeau că nu au făcut NIMIC pentru Domnul în anul care trecuse. Ziceau: ”Fraților, suntem aceeași care am fost anul trecut, nimic bun nu am făcut anul acesta pentru Domnul.”

   Acum înțeleg, frații nu-și cunoșteau identitatea, și nu înțelegeau dragostea Tatălui, Harul LUI și pe Duhul Sfânt care face totul cu putință în viața fiilor de Dumnezeu, ei se bazau doar pe puterea lor și apoi tot vrând să facă binele se aflau din nou făcând răul.

   Personal, am fost împotriva acestui BILANȚ de sfârșit de an, dintotdeauna, nu că înțelegeam atunci identitatea mea în Hristos, dar, mi se părea anormal pentru un pocăit să-și facă BILANȚUL trăirii unui an, la sfârșitul lui, la fel cum mi se părea și la cina Domnului. Nu puteai lua CINA, dacă nu ai postit trei zile ca să te sfințești, la sfârșitul lunii. Ori, mărturisirea păcatelor la cina Domnului, nu puteam crede și nici acum nu cred că un om pe pământ a reușit vreodată să-și mărturisească toate păcatele, ci doar au coborât standardul, la ce ei credeau și puteau face și ști, însă Dumnezeu, a avut și are pentru fiii Lui, o viață din belșug și o umblare în biruință, în fiecare zi și înțelepciune, și pricepere, de a trăi o viață, făcând bine, ajutând, îmbărbătând, îmbrăcând și hrănind pe cei lipsiți, nu de Crăciun, ci când are ocazia, să vadă lipsa aproapelui, pentru că Duhul Sfânt care locuiește în ei, le descoperă mereu VOIA DOMNLUI, pentru o trăire la nivel de copii de Dumnezeu. 

   Mulțumesc RESURSE CREȘTINE, pentru susținerea pe care mi-ați acordat-o anul  acesta; m-ați învățat, m-ați corectat și m-ați ajutat, prin dragoste, mai ales sora Florica Ficard. O apreciez foarte mult datorită dragostei și înțelepciunii ei, eu am putut să scriu în continuare pe RESURSE CREȘTINE. Fiți binecuvântați, întreaga echipă!!!