Betesda – casa harului

"Isus, cand l-a vazut zacand, si, fiindca stia ca este bolnav de multa vreme, i-a zis: `Vrei sa te faci sanatos?`" (Ioan 5,6)

Parasind Capernaumul, Isus a plecat la Ierusalim, pentru sarbatoarea Pastelor. Nici un alt loc din cetate nu vorbea atat de clar despre nenorocire si suferinta cum o facea scaldatoarea Betesda, aflata chiar langa Poarta Oilor. Poarta Oilor (Neemia 3,1) era situata la nord-est al zidului templului, astfel incat se afla in partea nordica a cetatii.
Superstitiile spuneau ca puteri supranaturale tulburau, periodic, apele scaldatoarii. Bolnavul care reusea sa intre primul in apa dupa aceasta avea sa fie vindecat. Sute de suferinzi umpleau galeriile exterioare ale scaldatorii, urmarind atenti si nerabdatori suprafata apei, pentru a putea prinde cea mai fina miscare. Daca se intampla ca ceva sa agite apa, o asemenea multime se imbulzea catre scaldatoare, incat, cei mai slabi si cei mai neputinciosi erau in pericol de a fi zdrobiti de ceilalti. Multi isi pierdusera orice speranta ca vor ajunge vreodata la apa fara ajutorul cuiva. Altii reuseau sa se tarasca pe mal si sa se lase sa alunece in scaldatoare doar pentru a se ineca. Pretutindeni puteai vedea tot felul de adaposturi rudimentare, ridicate pentru a oferi umbra ziua si acoperamant noaptea.
La scaldatoarea aceasta, cei care ajungeau de obicei primii in apa erau cei mai puternici. Cei mai in nevoie aveau sansa cea mai mica de a beneficia de puterile apei, si acesta a fost motivul pentru care Isus a ales cazul cel mai disperat... Darurile lui Dumnezeu sunt aceleasi pentru toti cei care sunt pregatiti sa le primeasca. Isus a ajuns in zona aceea, a vazut pe suferinzii aceia asteptand ceea ce credeau a fi singura lor nadejde de vindecare.