Astăzi, ziua odihnei

   ”Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor; dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit. Pe când nouă, fiindcă ”am crezut” intrăm în ”odihna” , despre care a vorbit EL....... El hotărăște din nou o zi ”astăzi”, ....... Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul Domnului.” Evrei 4: 2, 3a, 7a-9.

   Pentru Dumnezeu nu există, trecut și viitor, ci prezent, nu există ieri și mâine, ci astăzi. Ziua Domnului Isus, ziua odihnei, ziua în care El ne-a chemat să intrăm în ea, este ziua în care El S-a dus la Tatăl și ne-a trimis pe Duhul Sfânt, care ne-a născut din nou, creație nouă, făpturi noi, oameni noi, în Hristos. Atunci când hotărâm, ca prin credință în jertfa Domnului Isus să-L primim în viața noastră, fiecare intră în odihna LUI. Însă CEL ce ne formează caracterul nostru este Duhul Sfânt, prin Cuvântul LUI Dumnezeu, care de la credința mântuitoare ne duce mai departe la credință, până ajungem să trăim prin credință. ”Cel neprihănit prin credință va trăi”.Rom.1:17b. Dacă-i prin credință, nu-i prin vedere și deoarece înainte de venirea credinței noi trăiam prin vedere și prin ceea ce dicata mintea noastră, duhul nostru luminat de Duhul Sfânt, dacă-I permitem să ne învețe cum este în ”odihna” lui Hristos, își începe cu pasiune transformarea și modelarea sufletului și trupului nostru, ca și ele să poată intra în ”odihna” lui Hristos, împreună cu duhul nostru, care este în ”odihnă” de la nașterea noastră din nou. Isaia profețea în cap. 32:17.

   ”Lucrarea neprihănirii va fi PACEA, roada neprihănirii: odihna și liniștea pe vecie.” Isus este neprihănirea noastră, iar atunci când credem asta, El lucrează în noi PACEA și rodește ODIHNA și LINIȘTEA, pe vecie. Putem să credem?

   Duhul nostru este în ”odihnă”, însă dacă nu învățăm trăirea și umblarea prin credință, din Cuvântul Lui, vom avea sufletul împovărat, îngrijorat, în depresii, în nervi, în mânii, în tulburare care nu mai este ”odihna lui Hristos”, iar bietul trupul nostru este distrus sub poverile celui rău și plin de boli și medicamente, sfârșind viața striviți de ele și poate comfuzi și zicând, ”a fost voia Domnului”. Nu, voia Domnului este să trăim în pace, odihnă și liniște, chiar în mijlocul furtunilor, încercărilor credinței noastre, de care nici unul din noi nu suntem scutiți, însă iertarea și vindecarea fac parte din mântuirea noastră, pentru ele a plătit Hristos, de ce le mai purtăm?

   Mai departe în Evrei 4:14b zice – să rămânem tari în mărturisirea noastră”. Ce să mărturisim, doctorii, bolile, nervii, îngrijorările, tulburările? Nu, noi credem că aceste le-a purtat Isus pentru noi și noi nu le mai purtăm. Asta-i credința noastră prin care trăim și umblăm și ce mărturisim? Mărturisim lucrarea LUI Isus de la cruce și neprihănirea LUI, dată nouă prin credință și mărturisim pacea, odihna și bucuria în Duhul Sfânt, care am primit-o prin HAR, fără nici un  merit și implicare a noastră. Aceasta este ziua odihnei „astăzi„, să ne grăbim să intrăm în ea, și să nu fim niște copii neascultători, care nu prețuiesc dragostea Tatălui, harul Domnului Isus și părtășia Duhului Sfânt.