Ascultarea de Dumnezeu – Faptele Apostolilor 5:29

„Petru și apostolii ceilalți, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Faptele Apostolilor 5:29)

A-ți auzit probabil spunându-se: „eu sunt o persoană liberă”, sau „sunt propriul meu stăpân”, sau „eu nu ascult de nimeni”. În realitate însă nici unul din noi nu este complet liber. Cu toții datorăm ascultare cuiva. Dacă ești copil asculți, trebuie să asculți de părinți. Dacă ești căsătorit asculți de partenerul de viață. Dacă ești angajat trebuie să asculți de angajator. Dacă ești angajator trebuie să ascuți de regulile economice și de legile statului... Fiecare din noi, într-o măsură mai mare sau mai mică, ne supunem autorităților și legilor țării în care trăim. Așa că, atunci când cineva pretinde că nu ascultă de nimeni de fapt exagerează. O lume în care nimeni nu ascultă este o lume imposibilă.

Cel mai îndatorați cu ascultarea suntem față de Dumnezeu. Aceasta pentru că El este autoritatea cea mai mare, pentru că de la El avem viața fiecare din noi, pentru că El știe mai bine ca oricine ce este bine și ce este rău. Dumnezeu ne-a înzestrat cu conștiință, ne-a pus înainte Cuvântul Său și ne-a dăruit liberul arbitru. Astfel, avem posibilitatea în cunoștință de cauză să ascultăm sau să nu ascultăm de El. Recomandarea lui Dumnezeu însă în toată Scriptura este; shama , ascultă omule dacă vrei să-ți fie bine. Ascultarea de care vorbește Dumnezeu este mai mult decât a auzi, este a te supune. Grecescul hupotasso , a te supune, este o acțiune voluntară de a deveni subordonat lui Dumnezeu și legilor Lui. În viziunea Atotputernicului nimic nu este mai important ca și ascultarea. El întreabă: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, și păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și terafimii”. (1Samuel 15:22-23^a)

Omul este un munte de necredință. Am auzit următoarea întâmplare: Trei marinari stăteau pe puntea unui vapor. Dintr-o dată, ofițerul de comandă a observat o rachetă care se apropia și le-a strigat celor trei: „Pe burtă!” Doi dintre ei s-au lăsat jos. Al treilea s-a uitat în jur ca să vadă unde se află racheta. Numaidecât racheta a explodat și l-a omorât. Întâmplarea ilustrează două feluri de a asculta. Prima, cere mai întâi a înțelege și apoi oferă ascultare. A doua, opusă, oferă ascultare mai întâi ca mai apoi să primească înțelegere. Aceasta este ceea ce ne cere Dumnezeu. Bunăoară, atunci când Dumnezeu la chemat pe Avram, ia cerut mai întâi să asculte și apoi să înțeleagă. Avram a ascultat, iar înțelegerea a venit la urmă. Fiul lui Dumnezeu spune: „Dacă vrea cineva să facă voia lui Dumnezeu, va ajuge să cunoască... ” (Ioan 7:17^a) Pe măsură ce ascultăm și facem voia lui Dumnezeu vine și înțelegerea. Ca să ajungi la înțelegere, credința trebuie să-și dea mâna cu ascultarea, în urmă vine cunoașterea. Isus Mântuitorul le spunea evreilor care-L contestau: „... credeți măcar lucrurile acestea (minunile făptuite de Domnul), ca să ajungeți să cunoașteți și să știți că Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl”. (Ioan 10:38)

Ce este de făcut? Din fire cu toții avem o repulsie față de autoritate. Cu toate acestea înțelegem importanța ascultării. Cum e de făcut? Cred că un lucru bune este să începem prin rugăciune să-i cerem lui Dumnezeu un spirit ascultător. Uite, îl putem lua de pildă pe Solomon. Dumnezeu l-a provocat să-i ceară orice dorește; și ce cere acesta? „Dă dar robului Tău o inimă pricepută... ” (1Împărați 3:9) În acest verset cuvântul ebraic pentru priceput este shama, același cuvânt folosit pentru a asculta. Iată dar încă un exemplu în care priceperea este asociată cu ascultarea. Scriptura spune că i-a plăcut Domnului cererea lui Solomon și la binecuvântat peste măsură de mult. Așa dar; „Domane, binecuvintează-mă cu un spirit ascultător și cu o inimă înțeleaptă. Dumnezeule, dă-mi ascultarea lui Avram și înțelepciunea lui Solomon. Întotdeauna să fiu condus de un duh blând și smerit asemeni Domnului Isus”. Amin.