AȘA A PLĂNUIT DUMNEZEU!

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa…” (Matei 19:5)

Scrisoarea care urmează este pentru părinți: „Dragă tată, Îți mulțumesc pentru momentele când m-ai ținut pe genunchi ca să văd meciurile de fotbal, și pentru cele când m-ai dus la „Zilele orașului” și mi-ai cumpărat hot dog. Nu voi uita niciodată ziua în care m-ai dus în brațe prin zăpadă pentru că-mi era foarte frig. Ai fost un tată extraordinar și nu te voi uita niciodată. Discutam cu Susana, într-una din zile, și ne întrebam ce mai faci. De când ne-am mutat, nu reușim să ne vedem prea des. Dar zilele acestea intenționăm să venim și să-ți facem o vizită. Ai grijă de tine. Te iubesc, fiul tău.” O scrisoare drăguță, nu? Drăguță, dacă te-ai pregătit pentru momentul în care nu mai ești dorit în activitatea pe care o faci astăzi. Dacă nu, poți începe să ai resentimente față de cei pentru care ai sacrificat atât de mult și ai impresia că nu mai ești important pentru ei. Dumnezeu ți-a dăruit copiii cu împrumut, cu un termen de valabilitate. Poetul Kahlil Gibran a spus: „Ei vin prin tine, dar nu de la tine. Tu ești arcul prin care sunt trimiși copiii tăi ca săgeți vii” (vezi în acest sens și Psalmul 127:4). A fi părinte nu înseamnă a fi proprietar, ci ispravnic. Prima ta datorie este să le oferi dragoste, ca ei să se simtă în siguranță, reguli ca să devină înțelepți, lumină ca să vadă pe unde merg, și un mod de viață pe care să-l urmeze. Următoarea ta datorie este să-i pregătești să meargă în lume și să pună în practică lucrurile pe care i-ai învățat. Așa că – dă-le drumul, sărbătorește investiția pe care ai făcut-o… și roagă-te pentru ei! Așa a plănuit Dumnezeu lucrurile pentru părinți!