Am învăţat să mă rog

Dr. Wilbur Chapman, un vestit predicator, a fost invitat să predice în Anglia. La început, au fost cam puţini în auditoriu. El a primit însă o notă că un misionar, John Hyde, denumit "omul rugăciunii", merge să se roage pentru ca Dumnezeu să-Şi reverse binecuvântarea. În chip uimitor, într-un timp scurt, clădirea s-a tixit cu popor. Toată atmosfera de gheaţă dinăuntru s-a schimbat, s-a simţit că Dumnezeu e la lucru, iar la apelul lui Chapman 50 suflete s-au hotărît să se întoarcă la Dumnezeu.

La terminare, el a zis către Hyde: "Frate, aş vrea să vă rugaţi pentru mine". Au mers împreună acasă. Când au intrat în cameră, Hyde a învârtit cheia în uşă şi s-a plecat, Dr. Chapman a îngenuncheat alături. Timp de vreo cinci minute, a fost o tăcere adâncă, de li se auzea bătaia inimii. Apoi, Dr. Chapman mărturiseşte că a simţit cum lacrimi fierbinţi au început să-i brăzdeze obrajii. Atunci Hyde a scos un oftat adânc, zicînd: "O, Dumnezeule!" Din nou au fost vreo 5 minute de tăcere. Apoi, au început să se reverse, din adâncul inimii lui, cereri către Dumnezeu, pentru mine, cum niciodată n-am auzit. Când ne-am ridicat de pe genunchi, mi-am dat seama ce e rugăciunea reală, am învăţat şi eu să mă rog, să stau în faţa Domnului.