ADUNARE SFANTA

Adunare sfanta


In Leviticul 23, citim indicatiile pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise , cu privire la sarbatori.
Pentru fiecare sarbatoare, Domnul I-a spus lui Moise ca poporul sa faca o "adunare sfanta".
Oare ce inseamna "adunare sfanta", "sarbatoare sfanta"?
De fiecare data cand se aminteste de "adunare sfanta", este adaugata si expresia:"atunci sa nu faceti nicio lucrare de sluga"-Levitic23:3,7,8,21,25,28,31,35,36.-in toate aceste versete se repeta "sa nu faceti nicio lucrare de sluga".
Pentru acea vreme, este clar, ei nu trebuia sa munceasca in acele zile de sarbatoare. Dar pentru noi, azi, oare ce inseamna?
Noua, Domnul Isus ne-a spus:
Ioan 8:32 -"veti cunoaste adevarul , si adevarul va va face slobozi."
Ioan 8:36 - "Deci, daca Fiul va face slobozi, veti fi cu adevarat slobozi".Asta inseamna ca Domnul Isus ne-a scos de sub robia pacatului.
Romani 6:6-"sa nu mai fim robi ai pacatului".
Nemaifiind robi ai pacatului, robi ai celui rau, nu mai trebuie sa facem nicio" lucrare de sluga ’a lui.
Intr-adevar, cei ce n-au fost eliberati de Domnul Isus Hristos, sunt robi ai satanei, care ii exploateaza ca un stapan rau , ce este...Sunt tinuti in lanturi, incatusati si isi trudesc sufletul sa faca lucrarile lui. Unii recunosc ca sunt robi, iar altii nu vor s-o recunoasca, traiesc cu iluzia ca sunt liberi. Am cunoscut un barbat tanar, casatorit, cu o sotie buna, credincioasa, cu un copil reusit, dar el era rob al bauturii. L-am vazut de multe ori plangand si spunand ca ar vrea sa se lase de bautura, dar nu poate.Si dintr-un barbat destept, harnic, a ajuns o epava, tocmai pentru ca este rob al celui rau.
Dar pe noi, care am fost iertati si curatati prin jertfa Domnului Isus, El ne-a scapat din robie. Iar cand mergem la biserica,la adunare, ca si oriunde in alta parte, in viata de credinta, nu are niciun sens sa mai facem vreo "lucrare de sluga "a celui rau.
Domnul nostru doreste ca in "adunarea sfanta " a Lui, sa fie numai oameni slobozi.
Cat de frumoasa e cantarea:
Vrei sa zdrobesti al pacatului lant?
De Isus Hristos sfaramat a fost!
El l-a zdrobit , cand pe cruce-a murit,
Tu ,azi, doar sa crezi si-ai scapat.

Eu sunt slobod in Isus Hristos
Jertfa Lui m-a scapat
Si Satana biruit e-acum!
L-a infrant sangele lui Isus!

Fie ca , de fiecare data cand ne adunam, sa fim slobozi in Isus Hristos!

Al doilea lucru, care e amintit in Leviticul 23 , referitor la "adunarile sfinte"este"sa va smeriti sufletele in ziua aceea".
O explicatie mai detaliata a acestei expresii este data in Leviticul 16:30,31. "Caci in ziua aceea, se va face ispasire pentru voi, ca sa va curatiti: veti fi curatiti de toate pacatele voastre inaintea Domnului. Aceasta sa fie pentru voi o zi de sabat, o zi de odihna, in care sa va smeriti sufletele.Aceasta sa fie o lege vesnica."
Deci, nu numai ca nu trebuie sa nu mai facem nicio" lucrare de sluga", ci trebuie sa ne smerim sufletele , sa cerem Domnului Isus , ca prin "jertfa de ispasire"facuta pentru noi pe crucea Golgotei, sa ne curateasca deplin de orice greseala, pe care am facut-o cu voia, ori fara voia noastra. Altfel, suntem in pericol de a intina "adunarea sfanta".
Sa ne gandim ca prin nesfintirea noastra, putem sa murdarim intreaga adunare, pentru ca toti suntem una , si impreuna formam mireasa Lui, care trebuie sa fie "fara pata ori zbarcitura".
De multe ori, m-am intristat cand in adunare erau doar cativa frati si surori.Dar asta nu afecteaza cu nimic sfintenia adunarii, daca cei prezenti sunt "slobozi de pacat" si si-au smerit sufletele.
Domnul poate sa lucreze tot atat de bine cu o adunare mica, la fel ca si cu una de mii de oameni, daca aceasta adunare este sfanta.
Despre Daniel, ni se spune in Daniel 2:17,18 :
"Apoi Daniel s-a dus in casa lui, si a spus despre lucrul acesta tovarasilor sai Hanania, Misael si Azaria, rugandu-I sa ceara indurarea Dumnezeului cerurilor pentru aceasta taina .."
Cu siguranta, adunarea celor patru a fost o adunare sfanta, pentru ca Domnul le-a ascultat rugaciunea si le-a descoperit taina din visul lui Nebucadnetar ,iar mai apoi I-a salvat pe cei trei tovarasi ai lui Daniel, din cuptorul cu foc. Dar tot "adunare sfanta" a fost si cea in care erau doar doua persoane, Pavel si Sila, "aruncati in temnita", pentru ca ei erau pedepsiti pe nedrept,si se rugau si cantau cantari de lauda lui Dumnezeu.De unde stim? Pentru ca Domnul a intervenit si I-a scapat din temnita , iar ei au vestit pe Domnul Isus si temnicerul si "toti ai lui" au crezut.
Deci sfintirea adunarii nu depinde de cat de multi sunt in adunare.

Dac-ar fi sa ma gandesc la ce sarbatoare din viata mea , a fost cea mai frumoasa si cea mai sfanta, cred ca ar fi o zi de Pasti, de Invierea Domnului. Desi n-a avut nimic extraordinar, pentru mine, acea zi, a fost si ramane pentru totdeauna o "sarbatoare sfanta".Eram copil de vreo opt-noua ani.Mama era bolnava, in spital, iar eu ramasesem acasa cu tatal meu. El mergea la camp, la C.A.P.,iar eu ramaneam acasa si incercam sa fac treburile de gospodina: hraneam animalele, faceam cate ceva de mancare.. Nu stiu cum de manca tata acea mancare pe care o faceam eu, atunci, pentru ca nici mie nu-mi placea, dar el era bucuros ca seara, cand venea obosit de la camp, gasea ceva de mancare, si totdeauna ma incuraja si zicea ca e buna..
Imi amintesc ca era ziua de Pasti. Nu facusem de mancare decat o ciorba de stevie, care, in afara de faptul ca era acrisoara, nu stiu sa fi mai avut vreo calitate..
Impreuna cu tata, ne-am dus la biserica, ne-am intorc, ne-am asezat la masa noastra "bogata", tata a multumit Domnului pentru mancare, iar eu abia am murmurat un "Amin" destul de anemic.Eu nu prea eram multumita, imi lipseau prajiturile mamei, cozonacul pufos si aromat, pe care-l facea ea de obicei.
Dupa masa, a venit in vizita un frate batran, unul din aceia care au ramas in amintirea si in inima mea ca "sfinti".
Am stat impreuna cu ei. Am ascultat cum, in vorbirea lor, isi "smereau sufletele", isi recunosteau greselile inaintea Domnului si isi cereau iertare unul altuia.
Acea "smerire a sufletelor" m-a atins si pe mine. Ascultandu-I, mi-am zis;daca sfintii astia doi isi spun ca sunt pacatosi si ca L-au suparat pe Dumnezeu,inseamna ca eu sunt tare pacatoasa..si in minte imi apareau toate pacatele :cand o mintisem pe mama, cand ma certasem cu colegii...si atatea si atatea altele..Am ingenunchiat langa ei, si dupa ce ei s-au rugat, am inceput si eu sa ma rog , plangand.Am cerut si eu iertare lui Dumnezeu si l-am rugat sa ma faca si pe mine copilul sau.
Amandoi au ramas mirati si miscati de rugaciunea mea, dar m-au luat in serios si m-au tratat de atunci incolo ca pe un om mare, ca pe un crestin adevarat.
S-a coborat peste mine o pace adanca si o bucurie de nedescris si cred ca si in cer a fost mare bucurie ..
Am plecat toti trei la programul de dupa-masa al bisericii. Iar acel program mi s-a parut cel mai frumos, cel mai sfant , ce a fost vreodata, pentru ca acum, eram si eu o credincioasa adevarata.
Si Domnul mi-a dat si prajiturile si cozonacul dupa care duceam dorul.
O sora credincioasa, stiind ca suntem singuri, ca mama e bolnava, ne-a invitat la ea la masa.

A fost cea mai cea mai frumoasa, cea mai sfanta sarbatoare , chiar daca dupa aceea am avut parte de multe alte sarbatori.
Daca n-ati avut inca asa o sarbatoare, va doresc s-o aveti cat mai curand; e lucrul cel mai minunat pe care-l puteti trai!