Aduceți-l la Isus

Dupa o întâmplare reală, Marcu 8:22-26.

Erau lângă el, și zi de zi se uitau la el, și îi vedeau neputința de a merge, de a lucra, de a se juca, de a se bucura de tot ceea ce are culoare. Pentru el lumea era un întuneric, prin care din când în când intra cu ajutorul simțurilor. Pentru cei mai mulți din jurul lui întunericul venea odată cu lăsarea serii și pleca odată cu zorii zilei, dar pentru el întunericul părea că s-a așezat o dată pentru totdeauna. Betsaida era aproape, dar și mai bine era că în Betsaida venise Isus. Isus venise să evanghelizeze Betsaida, să îi aducă vestea cea buna, să aducă pacea, dar și să lase o parte din El în Betsaida, Cuvântul lui Dumnezeu. De îndată, acești camarazi ai durerii și-au luat prietenul și l-au adus în fața lui Isus Hristos, iar apoi, zice Marcu, l-au rugat  pe Isus să se atingă de el. Credeau în vindecare, credeau în puterea lui Isus. Și rugăciunea lor a fost ascultată. Pentru ei, neputința aproapelui lor nu era o problemă, ci o problema era dacă ei nu făceau nimic.

Cred că Isus s-a bucurat nespus că vedea oameni cărora le păsa de cei din jurul lor, și Isus ia din mâna celor ce vedeau pe acela care nu vedea, îl ia de mână și începe să meargă cu el prin sat, până la marginea satului, apoi afară din sat, și acolo  Isus face ceva care pentru aceia care erau în sat ar fi însemnat o ocară, prin prisma Legii. Pe acei ochi peste care s-a așternut de multă vreme întunericul, Isus așterne din scuipatul Lui, apoi acele mâini care i-au uns ochii cu scuipat, sunt puse peste cel orb, și din gura lui Isus pentru prima dată iese un cuvânt:"Vezi ceva?"  Și orbul s-a uitat ca altădată, și pentru prima dată vede o imagine prin care asociază omul cu un copac, semn că acest orb mai dinainte a văzut, a văzut și oameni cel puțin, și a văzut și copaci. Și acum, în afara satului, oamenii arătau ca și copacii. Pentru mulți aceasta ar fi putut fi numită vindecare. Vede deja, ce bine, vede, dar ce vede? O vindecare, dar când lumina este ca lumina zorilor, iar când zorii sunt încă acoperiți de norii nopții, oricât ai vrea să vezi, nu poți să vezi așa de bine. Vede bine oare? S-a mulțumit Isus cu atât în dreptul lui, cu o vedere slabă, o vedere ca în ceață, o vedere greoaie? Putea fi vreo diferență între a nu vedea nimic și a vedea totul ca prin ceață? Este mulțumit oare Isus de felul în care noi vedem lucrurile, chiar în prezența lui Isus, chiar sub mâinile lui Isus? Apoi din nou aceleași mâini care mai tarziu aveau să fie străpunse de cuie, Isus și le-a pus peste ochii orbului, și lumina a acoperit întunericul.

Isus îi spune să se uite țintă, iar orbul s-a uitat, a fost tămăduit și a văzut, și in tot acest timp mâinile lui Isus erau acolo peste ochii orbului. Știți de ce? Pentru că între întuneric și lumină era un mare zid, care nu putea fi luat decât prin puterea mâinilor lui Isus. Cu mâinile Lui, Isus a dat la o parte întunericul. Garanția luminii stătea în mâinile lui Isus, și aceste mâini, în ziua întunericului care stăpânea, au dat la o parte zidul dintre har și păcat, astfel încât harul a învins păcatul, acoperindu-l. Aceeași mână s-a pus între boli și neputințe ca să dea la o parte boala și să răsară vindecarea, astfel încât lumina să poată străluci, viața să poată să fie  simțită, și întunericul alungat. Și orbul s-a uitat țintă, dovadă de ascultare, că poți să fii și orb și încăpățânat. Dar acesta asculta. Iar când mâinile binecuvântate l-au atins pentru vindecare, vindecarea a apărut ca și soarele în puterea lui. Peste tot lumină, deslușit, acum vedea și cetatea, acum avea ocazia să iși vadă și pe binefăcătorul lui, și l-a văzut, dar mai avea o ocazie, să și asculte de binefăcătorul lui, și a ascultat. Isus, dupa ce vindecă oameni, pe lângă vindecare, le dă și sens, le dă o viață nouă, un drum nou.

Drumul celui vindecat  a fost acasă și nu în sat. Acasă. De ce crezi că Marcu a scris despre această vindecare ? Ce a vrut să ne învețe Domnul pe noi? Acel orb adus la Isus reprezenta starea omenirii, orbirea și întunericul, iar întâlnirea cu Isus reprezenta harul și nădejdea la schimbare, numai că lucrurile nu au fost atât de simple. Pentru alungarea acestui întuneric, Isus a trebuit să iasă afară din tabără, dar și noi la fel trebuie să ieșim afară din tabără. Era greu să ieși din tabără și mai ales ca un om orb, dar nimeni nu ți-a cerut acest lucru, de aceea Isus L-a luat de mână, pentru că drumul cel mai greu este drumul care duce la lumină. În tăbără toți știau să ajungă, dar în afara taberei numai cu Isus puteai să mergi, de aceea cartea Evreilor, ca și un îndemn, ne strigă în Evrei 13:13, "să ieșim dar afară din tabără și să suferim ocara Lui", iar acea ocară a Lui era acel scuipat care a fost pus întâia dată, scuipatul reprezenta ocara în Israel. Da, dar planul nu era ca noi să suferim o ocară înspre batjocură și pedeapsă, ci o ocară înspre viață și lumină. Iar dacă am suferi ocara, am avea parte și de restul lucrărilor lui Isus. Căci noi astăzi vrem treziri și vrem schimbări mari, și bine vrem, dar nu vrem ocara lui Isus asupra noastră, vrem doar binecuvântările lui asupra noastră.

Satul Betsaida a rămas  privat de ocară, stă și astăzi singur, măcar că odată a trecut Isus prin el. Mâinile lui Isus și astăzi pot să te atingă, dar mai întâi trebuie să accepți ocara lui Isus. Și ca să vă dați seama de întunericul care este peste noi și in mijlocul nostru, vă întreb, cât de bine vedea orbul până să fi fost pusă peste el ocara lui Isus? Așa este, nu vedea deloc, nu vedea nimic, măcar că era înconjurat de prieteni, și încă prieteni destul de buni. Cât de bine vedea orbul după ce a fost atins  cu ocară, cu scuipat? Vedea destul de confuz, asemănări ce nu dădeau bine, și mai ales dacă ar fi fost un predicator, sau un doctor, sau un pilot, sau un cârmaci? Cât de mulți astăzi se bazează pe vederea ta și tu, să vezi totul la pătrat? Îl vezi toată ziua, uneori îți stă în cale, te-ai săturat de el, de neputința lui, totuși îl poți ajuta, îl poți aduce la Isus. Dacă și ție ți-e milă de el, de acela, de săracul, de bolnavul, de urâtul, de pierdutul, de omul ce îți stă în cale și în ochi în fiecare zi, adu-l la Isus.

Ciprian Muresan, Irlanda

7-11-2016