ADEVARUL, SPUS DINTR-O INIMA CURATA

ADEVARUL, SPUS DINTR-O INIMA CURATA


Caleb, unul din cele doua iscoade trimise de Moise sa studieze tara Canaan, in afara de faptul ca a spus adevarul despre ea, a si incurajat poporul sa porneasca la lupta impotriva uriasilor , a anachimilor ,care locuiau in ea .-Numeri 13:30
Caleb a potolit poporul care cartea impotriva lui Moise.El a zis: "Haideti sa ne suim si sa punem mana pe tara, caci vom fi biruitori".
Si ceilalti au spus adevarul ca tara e bogata, au adus si "o ramura de vita cu strugur, si l-au adus cate doi cu ajutorul unei prajini, au luat si rodii si smochine". Dar ei au adaugat: "Nu putem sa ne suim impotriva poporului acestuia, caci este mai tare decat noi".
Ceea ce a facut deosebirea intre adevarul spus de Caleb si cel spus de celelalte iscoade, a fost doar curatia de inima a lui Caleb si speranta ca Domnul ii va ajuta , asa cum le-a promis, sa intre in tara..
Iosua 14:7,8
"Cand m-a trimis Moise, robul Domnului, ...ca sa iscodesc tara, si i-am adus stiri asa cum imi spunea inima mea curata...am urmat in totul calea Domnului Dumnezeului meu".Cata deosebire intre cele doua adevaruri!
Primul a adus osanda asupra poporului evreu, care s-a "razvratit"fata de Moise si fata de Domnul. Evreii nu l-au ascultat pe Dumnezeu si au primit pedeapsa de a pribegi prin pustiu patruzeci de ani, pana a murit generatia aceea de oameni.
Adevarul lui Iosua si Caleb, a adus insa binecuvantare asupra poporului, caci copiii celor ce se razvratisera, au intrat totusi in tara.
Caleb si Iosua au ajuns si ei in tara promisa. Si nu numai ca au ajuns, dar au fost si rasplatiti. Caleb a cerut si a si primit, tocmai acea zona pe care o iscodisera: Hebronul.
Si cand i s-a dat aceasta mostenire, era locuita tot de uriasi, de anachimi, ca si atunci cand au iscodit tara, dar Caleb era increzator si de aceasta data.
El zicea:
"Da-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; caci ai auzit ca acolo sunt anachimi si ca sunt cetati mari si intarite". Dar a adaugat: "Domnul va fi, poate, cu mine, si-i voi izgoni, cum a spus Domnul."-Iosua, 14:12.
Intr-adevar, Domnul a fost cu el si i-a nimicit, iar Caleb "a avut de mostenire pana azi , Hebronul"-vers. 13.
Ce minunat e sa spui adevarul, si sa-l spui "dintr-o inima curata,"
"urmand in totul calea Domnului".

In regimul trecut, cand nu aveai voie sa spui altora despre Dumnezeu, o fata credincioasa, care lucra intr-o fabrica, reusea sa mai dea , totusi cate-o brosura , unora din colegi, si sa le mai spuna cate-un cuvant din partea Domnului.
Presedinta de sindicat din acea intreprindere, a fost inlaturata din functie. Acest lucru a intristat-o mult, si mai ales a deranjat-o faptul ca oamenii, care pana atunci o ridicau in slavi, au inceput sa-i vorbeasca urat, sa n-o mai respecte.
Asta a facut-o sa se imbolnaveasca, pentru ca ea avea totusi un mod de a fi, mai corect decat majoritatea celor din jur.
A fost internata intr-un spital, dar nimeni n-a mers s-o viziteze, decat fata cea credincioasa.
Ea a incurajat-o si i-a dus iarasi ceva de citit, cum ii mai daduse si alta data...
Acestea au incurajat-o pe fosta presedinta de sindicat, iar cele doua, s-au apropiat mai mult una de cealalta.
Dar de apropierea lor, a aflat imediat securitatea, care "stia tot ce misca" in fabrica si le-a chemat pe amandoua la militie.
Fata cea credincioasa n-a negat ca i-a dat de citit celei care acum ii era colega. I s-a spus ca nu are voie "sa faca propaganda religioasa".
Ea a raspuns ca nu va mai face propaganda, dar nu poate sa nu spuna o vorba buna si o incurajare , un cuvant din partea Domnului, unui om pe care, cei care ar trebui sa-l respecte, pentru ca i-a ajutat, il dispretuiesc si-l ranesc cu vorbe urate.
Faptul ca fata credincioasa a spus adevarul , n-a negat nimic din ce facuse, l-a convins pe colonelul de securitate sa-i dea pace pentru o vreme, iar apoi, venind revolutia, i-a dat pace definitiv.

Au trecut peste douazeci de ani, de cand cele doua s-au intalnit prima data. Intre timp, amandoua au iesit la pensie.
Dar Dumnezeu a facut sa se intalneasca iarasi, sa reia legaturile, iar fosta presedinta de sindicat, s-a intors la Domnul.
Astazi, ea este sora cea mai iubita si cea mai plina de ravna pentru Domnul,a credincioasei de alta data, si ele se bucura impreuna ca Domnul a lucrat asa de minunat in viata lor.
Ce mostenire frumoasa i-a dat Domnul credincioasei!
Adevarul pe care ea l-a spus, a fost dintr-o inima curata si in frica de Dumnezeu.
"Hebronul cu anachimi"s-a transformat intr-o cetate a Domnului!
Slava numelui Sau!