Adevăratul fiu

Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa!
Proverbe 3.21

Cu mulţi ani în urmă, într-un oraş murise un negustor bogat. El avea un singur fiu, dar nu-l cunoştea nimeni şi nici nu se ştia unde se află. Se dăduse un anunţ în ziar pentru a găsi pe adevăratul moştenitor al negustorului. După un timp se prezentară înaintea judecătorului trei tineri şi fiecare spunea că este adevăratul fiu al negustorului decedat.

Judecătorul aduse portretul negustorului şi dădu în mâinile fiecărui tânăr un arc şi o săgeată şi le zise:

– Care dintre voi va nimeri semnul care îl voi face pe pieptul negustorului, a aceluia va fi moştenirea.

Zis şi făcut. Primul tânăr trase la ţintă, dar nu nimeri semnul. Al doilea trase aproape de semn. Când veni rândul celui de-al treilea tânăr, acesta luă arcul cu săgeata în mână ca să ţintească, dar le lăsă jos şi zise:

– Nu, nu voi trage, mai bine mă lipsesc de moştenire.

Atunci judecătorul zise:

– Tânăr nobil, recunosc că tu eşti adevăratul fiu. Ceilalţi nu sunt fii, căci un fiu adevărat nu va ţinti niciodată spre inima tatălui său, chiar dacă este vorba numai de un portret.

Tineri şi tinere, aţi înţeles învăţătura dată de adevăratul fiu?