ACCEPTAREA ALTORA

„Primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos…” (Romani 15:7)

Uneori oamenii nu sunt ușor de acceptat; pot fi „cu toane”, enervanți… pot fi egoiști, critici, disprețuitori, agresivi sau emfatici… Uneori ai vrea să le spui ce gândești, să le dai ce merită – orice altceva, dar nu acceptare. Porunca „primiți-vă unii pe alții” nu ne convine! Și dacă s-ar fi rezumat la atât, ne-am fi putut noi eschiva cumva, spunând că apostolul s-a referit fără îndoială la persoane cumsecade, rezonabile și acceptabile. Dar nu, el continuă adăugând: „cum v-a primit și pe voi Hristos.” Ai fost tu cumsecade, rezonabil și acceptabil? Nu, dar El te-a primit – cu defectele tale, așa cum ești – și încă te primește! Poate spui: „Dar cineva trebuie să-i îndrepte pe acești oameni și să le ceară să se poarte frumos, nu-i așa?” Adică așa cum ți-a cerut și ție Hristos, înainte să te primească?! Creștinii din Roma acceptau cu greu frații mai puțin experimentați și apostolul Pavel i-a mustrat: „Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice… fiindcă Dumnezeu l-a primit…” (Romani 14:1-3). A-i îndrepta pe oameni nu intră în atribuțiile noastre; acceptarea, însă, da. Dumnezeu ne cheamă să-i acceptăm pe cei ce nu sunt spirituali, pe cei carnali, insuportabili, cu o doctrină înșelătoare, pur și simplu „răi”. Nu trebuie să-i aprobi, nu trebuie să-ți placă de ei sau să fii de acord cu ei, dar acceptarea lor nu este ceva opțional. Nu există clasă de elită, privilegiată, sau un „cerc de inițiați”! Noi suntem pe calea cea dreaptă datorită acestor două realități: păcatul nostru și crucea! Iudeii și neamurile se disprețuiau unii pe alți, chiar și după mântuire. Toți doreau ca ceilalți să se schimbe și să devină ca ei. Dar apostolul Pavel a tăiat răul de la rădăcină, a pus punctul pe i și le-a spus ce a făcut Hristos în sensul acesta: „El… a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.” (Efeseni 2:14-16). Datoria noastră este să-i acceptăm pe oameni… și să-L lăsăm pe Dumnezeu să-i schimbe!