A trebuit sa se asemene

"Prin urmare, a trebuit sa se asemene fratilor Sai in toate lucrurile, ca sa poata fi, in ce priveste legaturile cu Dumnezeu, un mare preot milos si vrednic de incredere, ca sa faca ispasire pentru pacatele norodului" (Evrei 2:14- 17-18).

In aceste text, Pavel merge mai departe si afirma motivul pentru care Hristos s-a intrupat si cum s-a intrupat. Cu toate ca Isus, ca si Dumnezeu, a preexistat din toata vesnicia, totusi la implinirea vremii, El a imbracat natura umana in unire cu natura Lui divina si a devenit intr-adevar, om cu adevarat. El nu s-a intrupat ca inger, ci ca samanta lui Avraam. Ingerii au cazut si El a trebuit sa-i trimita in adanc, fara nici o nadejde de reabilitare si fara nici un ajutor. Hristos nu a fost niciodata desemnat sa fie Salvatorul ingerilor cazuti si de aceea nu si-a insusit natura lor. In natura ingerilor nu ar fi putut fi o jertfa de ispasire pentru pacatul omului.

Acum, Hristos a luat hotararea de a face ceva cu samanta lui Avraam ca sa-i ridice din starea lor cazuta. El a luat asupra Lui natura umana, pentru ca aceeas natura care a pacatuit sa poata si sa sufere. Numai murind intr-o fire asemanatoare, a putut ca sa restaureze natura umana intr-o stare de nadejde. Acum este nadejde si ajutor, chiar si pentru cel mai mare pacatos, in Hristos si prin El. In El este platit din abundenta pentru toti si pentru nevoile tuturor, pentru ca a fost platit intr-o fire ca a noastra. Ratiunea si scopul intruparii Domnului Isus sunt afirmate dupa cum urmeaza:

1. Asa cum copiii sunt partasi carnii si sangelui, tot asa si Isus Insus a fost deopotriva partas la carnea si firea umana. Aceasta a fost asa pentru ca, numai o natura umana, nici mai inferioara si nici mai superioara decat a omului care a pacatuit, a putut suferi pentru pacatul omului in asa fel, incat sa satisfaca justitia lui Dumnezeu, si sa ridice pe om intr-o stare de nadejde si sa faca pe credinciosi copii ai lui Dumnezeu si frati cu Hristos.

2. Ca si Dumnezeu nu a putut muri, de aceea, El a devenit om. Aici s-a aratat minunata dragoste a lui Dumnezeu, caci atunci cand a stiut ce trebuie sa sufere in firea noastra, si cum trebuie sa moara in ea, totusi El a fost gata sa accepte sa vina in felul acesta. Un trup a fost pregatit pentru Isus si El a spus: "Iata-Ma! Vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!"

3. Ca prin moarte sa distruga pe acel care are putere asupra mortii, adica pe diavolul (v.14). Diavolul a fost primul pacatos si primul seducator in pacat. Pacatul a fost cauza producatoare de moarte si de aceea se poate spune ca el are puterea mortii. Adesea i se permite sa ingrozeasca constiintele oamenilor cu frica mortii si pentru ca el este executorul justitiei divine, ii taraste cu forta sufletul si trupul lor in fata tribunalului lui Dumnezeu, de unde isi vor primi pedeapsa lor si apoi, cel ce i-a ispitit, va fi cel care-i va tortura pentru veci.

Dar acum Hristos a distrus pe Satana care avea puterea mortii asa ca el nu mai poate tine pe nimeni sub puterea mortii spirituale. El nu poate nici sa-i mai atraga in pacat, ori sa mai execute vreo sentinta asupra celor care au ales sa fie robii lui Hristos si sa nu mai fie vrajmasi cu Dumnezeu.

4. Ca El sa poata sa scape pe copiii Lui de frica inrobitoare a mortii, le-a facut de cunoscut ca moartea nu este numai un dusman invins, ci si un prieten trimis nu ca sa-i raneasca, ori sa ii separe de dragostea lui Dumnezeu, ci mai degraba pentru a pune capat tuturor necazurilor si durerilor. Moartea le da o trecere spre viata vesnica si binecuvantare. Acum, moartea numai este in mana Satanei, ci in mana lui Hristos, nu slujitorul lui Satan, ci a lui Hristos.

5. Hristos trebuia sa fie in asemanarea fratilor Lui, ca sa poata fi un mare preot milos si vrednic de incredere, in lucrarea care apartine de justitia divina si de onoarea lui Dumnezeu, si pentru ajutorul si mangaierea poporului Lui. El trebuie sa fie credincios lui Dumnezeu si indurator fata de oameni. In lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca sa faca ispasire pentru pacatele norodului, ca sa-l impace pe deplin cu Dumnezeu. A fost o mare prapastie intre Dumnezeu si om si numai Hristos prin moartea Lui, a facut posibila reconcilierea intre cei doi. In ceea ce priveste oamenii, El a fost ispitit ca si ei, ca sa poata sa vina in ajutorul celor ispititi.

Ce mare har sa avem un Mare Preot care s-a identificat cu noi! Mai intai, El s-a facut ca noi, pentru ca apoi sa ne faca pe noi ca El.