A nu judeca pe altii

DESPRE FAPTUL DE A NU JUDECA PE ALTII

Faptul de a judeca are de a face cu faptul de a cerceta, de analiza, de a intelege, de a compara, de a conclude, si de a decide in fata unei confruntari. De fapt aceasta putere din noi, puterea de a judeca, este un dar de la Dumnezeu si fara acest dar noi nici nu ne-am fi putut intoarce vreodata la Dumnezeu. Chiar de mai multe ori, noi suntem provocati de Dumnezeu prin Cuvantul Lui, la faptul de a judeca! “Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept?” Luca 12:57

Totusi, dat fiind ca noi oamenii suntem limitati in cunoasterea binelui, in dobandirea intelepciunii si intr-o viata traita in deplina dragoste, aceasta putere si acest dar de la Dumnezeu de a judeca, poate fi chiar spre osanda noastra. Aceasta mai ales atunci cand noi, oamenii, folosim acest dar in a-i judeca pe alti oameni, sau chiar pe Dumnezeu.

Noi nu putem sa-i judecam pe alti oameni deoarece, noi nu cunoastem in mod adevarat gandurile oamenilor si deasemenea nici ceea ce s-ar fi fost intamplat cu adevarat. Doar Dumnezeu in atotstiinta si atotintelepciunea Lui are aceasta posibilitate, de a ne cunoaste pe deplin, de a analiza in mod drept si nepartinitor si in cele din urma de a conclude drept cu privire la orice gand, vorba, fapta si orice situatie din viata noastra. „Eu, Domnul, cercetez* inima şi cerc rărunchii, ca să** răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.” Ieremia 17:10

Dar mai mult, deseori noi nici macar nu apelam la normele dumnezeiesti si divine, pe care uneori le stim, pentru a putea fi in stare de a judeca drept pe cineva. Noi avem de multe ori standardele noastre umane, pacatoase si limitatate, atunci cand judecam pe cineva. Isus atentiona multimea de oameni adunata in jurul Lui: Nu* judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.” Ioan 7:24. Aici Domnul Isus nu-i chema pe oameni si nici nu-i incuraja la a judeca pe altii, ci confrunta pur si simplu judecata gresita si nedreapta a oamenilor, dupa infatisare!

In cele din urma noi nu suntem acum si in prezent chemati si randuiti la aceasta, la a judeca pe altii si la a fi judecatori. Ci dimpotriva: "Nu* judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta." #Luca 6:37. Despre cine a fost ales ca si Judecator marturisea Apostolul Petru deslusit in casa lui Corneliu: “Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.” Faptele Apostolilor 10:42. Doar la urma, vom fi si noi impreuna cu Isus Judecatorul suprem, in aceasta postura de judecatori: Nu ştiţi că noi vom judeca* pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? 1. Corinteni 6:3

Cu atat mai putin, noi nu avem voie si nici nu putem sa-L judecam pe Dumnezeu. Neprihanitul Iov, a carui neprihanire si dreptate era laudata in cer de Dumnezeu in fata fiintelor ceresti, fiind supus la suferinte mari, situatie care era pentru el neexplicabila si aparent fara temei, avea aceasta tendinta, de a-L judeca insusi pe Dumneueu. Dar neprihanitul Iov se stapanea in cele din urma si spunea: “Chiar dacă aş* avea dreptate, nu I-aş răspunde. Nu pot decât să mă rog judecătorului.” Iov 9:15

Iov recunostea, ca Dumnezeu e Judecatorul suprem si ca numai la El e dreptatea desavarsita!

Psalmistul David spunea despre dreptatea lui Dumnezeu si judecatile Lui: "Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu şi judecăţile* Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni** şi pe dobitoace!" #Psalm36:6

Amin!