A inceput sa se mahneasca

A inceput sa se mahneasca


Marcu 14:33
"A luat cu El pe Petru, pe Iacov si pe Ioan, si a inceput sa se spaimante si sa se mahneasca foarte tare".

Dupa cina cea de taina, dupa ce a spalat picioarele ucenicilor si le-a spus ca unul dintre ei il va vinde, Domnul Isus s-a dus "intr-un loc ingradit, numit Ghetsimani"[Matei 26:36,38], unde a fost cuprins de o "intristare de moarte".
Mai citim despre Domnul Isus ca s-a intristat atunci cand a aflat ca Lazar murise.
Atunci ,"s-a infiorat in duhul Lui si s-a tulburat", ba chiar a si plans. Dar El nu s-a oprit aici, ci "s-a dus la mormant"si l-a inviat pe Lazar.
A mai plans si pentru Ierusalim, pentru ca n-a cunoscut si n-a primit "lucrurile care puteau sa-i dea pacea"[Luca 19:42].
La fel si atunci, a actionat , izgonind pe negustori din templu, facand curat in "casa de rugaciune" a Tatalui.
Si despre Dumnezeu, Creatorul, citim ca " s-a mahnit in inima Lui" pentru prima oara, atunci cand "a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui erau indreptate in fiecare zi numai spre rau".[Genesa 6: 5,6].
Intelegem deci, ca ceea ce il mahneste pe Dumnezeu Tatal si pe Domnul Isus, este pacatul care il poate distruge pe om.
De fiecare data cand s-a intristat pentru pacat, Dumnezeu a si actionat pentru a stopa pacatul si a-i salva pe oameni.
-A adus potopul pentru a nimici raul, dar a salvat pe Noe si familia lui.
-A plans si s-a mahnit, dar L-a inviat pe Lazar.
-A plans pentru Ierusalim, dar a curatat templul
-S-a intristat de moarte, dar a murit si a inviat, biruind moartea si pacatul .
Dumnezeu ne indeamna si pe noi sa nu ne plangem de nimic altceva, decat de pacatele noastre.
Plangerile lui Ieremia 3:39:
"De ce sa se planga omul cat traieste ? Fiecare sa se planga mai bine de pacatele lui!"
Ar trebui sa ne amintim acest verset de fiecare data cand ne plangem de cineva sau de ceva.
Nimic altceva n-ar trebui sa ne intristeze, sa ne mahneasca!
De ce oare? Pentru ca nimic altceva nu ne poate face asa de mult rau, cat ne face pacatul.
Pacatul ne desparte de Dumnezeu, este lucrul cu cea mai grava urmare.
In Apocalipsa 21:8, citim:
"Dar cat despre fricosi, scarbosi, ucigasi, curvari,vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si pucioasa, adica moartea a doua".
Intr-adevar, doar pentru pacat trebuie sa ne intristam si sa plangem. Celelalte lucruri , celelalte necazuri din viata noastra, se pot rezolva, dar pacatul duce la moarte vesnica, la despartirea eterna de Dumnezeu.
Si nu numai sa plangem, sa ne mahnim, ci sa si actionam; sa venim cu pocainta la crucea Domnului Isus , unde El a platit pentru pacatele noastre, sa credem ca am fost iertati prin sangele Lui si sa parasim pacatul, sub orice forma ar fi el.
Ajuta-ne, Doamne, sa nu ne intristam si sa nu ne mahnim pentru alte lucruri!
Tu pentru ce te intristezi?