A doua venire și desăvârșirea

   În 2 Tesaloniceni 1.9-10, a doua venire a lui Hristos este descrisă ca fiind atât o speranță, cât și o teroare. Pavel spune despre cei care nu cred în Evanghelie: „Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veșnică de la fața Domnului și de la slava puterii Lui, când va veni în ziua aceea ca să fie preamărit în sfinții Săi și admirat în toți cei care au crezut, căci voi ați crezut mărturia făcută de noi înaintea voastră.”

   Isus Hristos va veni din nou, nu doar ca să împlinească mântuirea finală a poporului Său, ci și ca prin mântuirea Sa „să fie preamărit în sfinții Săi și admirat în toți cei care au crezut.”

   Comentariul final se referă la punctul culminant al istoriei, prezentat în cartea Apocalipsa. Ioan înfățișează Noul Ierusalim, Biserica glorificată în pasajul 21.23: „Cetatea n-are nevoie nici de soare, nici de lumină, ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu și făclia ei este Mielul.”

   Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul sunt lumina în care creștinii își vor trăi veșnicia. Aceasta este desăvârșirea scopului lui Dumnezeu de-a lungul întregii istorii - manifestarea slavei Sale pentru ca toți să o vadă și să o laude. Rugăciunea Fiului confirmă scopul final al Tatălui: „Tată, vreau ca acolo unde sunt EU, să fie împreună cu MINE și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, CA SĂ VADĂ SLAVA MEA, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii” (Ioan 17.24).