A crede sau a simți ... ?

Iona 3:5 Oamenii din Ninive au crezut în Dumnezeu...

În mediul creștin, curentul "a simți prezența Domnului ", devine din ce în ce mai folosit. Nu de mult, citeam într-o carte, în care autorul scria despre patru principii pentru a simți prezența Domnului. Am văzut un scurt video, în care un tânăr avea o căciulă pe cap și lanț la gât și fiind întrebat, cum a fost la biserică, el a răspuns "s-a simțit prezența Domnului". Recent într-un interviu pe un site creștin, un transexual a fost chestionat de un pastor baptist, referitor la credința lui, anume cum vede Dumnezeu starea lui, răspunsul a fost, că el simte pe Dumnezeu în inima lui. Sunt oameni care au spus," simt pe Dumnezeu în inima mea", oameni păcătoși, care nu au nimic în comun cu biblia, biserica și sfințenia. Ar putea să-i contrazică cineva, că ei nu simt? Multe cântări creștine, au ca vers, " în fiecare zi simt prezența Ta", și dacă nu ar simți ar fii o problemă? Este o regulă a simți? Da, pentru creștinii imaturi da, pentru că relația lor cu Dumnezeu este bazată pe simțuri. Creștinii carismatici folosesc deseori, expresii, "simt că Domnul este aici", "simt că Domnul vrea să vindece"... . Creștinii libertini declară cu o voce mai duioasă " simți iubirea Domnului?", sau "când a fost ultima oară când ai spus lui Dumnezeu, te iubesc"? Dar când a fost ultima dată când te-ai rugat 30 de minute pentru creștinii persecutați? Care este dovada mai mare de dragoste, a spune " te iubesc" sau a sta pe genunchi 30 de minute, 40... ? Fariseii, au redus porunca divina de la practică la teorie. Marcu 7:9,10, 11,12 " și nu-i mai lăsați să facă nimic... ", spunea Domnul Isus. Exact același lucru se întâmplă și astăzi. Așadar și anumiți creștini, oameni religioși sau mai puțin,"simt". În concluzie unii ajung să creadă că dacă nu simt nimic, ei nu sunt mântuiți, "El nu mă iubește", "El nu este cu mine", și lista poate continua, din cauza că s-au creat senzații și emoții în majoritatea bisericilor, încât a simți a devenit o regulă și a crede o excepție. Măcar că standardul credinței creștine este Romani 1:17 " Cel neprihănit va trăi prin credință... ", Romani 3:28 " Cel neprihănit este socotit prin credință... " , 2 Corinteni 5:7 "pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere... ". Biblia generează credință. Chiar și cel păcătos primește credință în urma auzirii Cuvântului Domnului, Romani 10:17. Esența creștinismului, din totdeauna a fost credința, este și va fi. Creștinii au murit pentru credință, nu pentru că au simțit. Noi credem că Isus este Fiul lui Dumnezeu, noi nu simțim că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Noi nu simțim că Dumnezeu a creat tot ce se vede, noi credem. Suntem mântuiți prin credință nu prin simțuri, Efeseni 2:8. Simțurile înșeală pe când credința este o încredere neclintită... Evrei capitolul 11. Creștinul crede că trebuie să meargă la biserică, că simte sau nu, crede că este mântuit pe baza Cuvântului scris și nu se lasă purtat de emoții. Crede că trebuie să se roage, că simte sau nu. O remarcă importantă este că-n urma declarațiilor "simt... ", nu se întâmplă nimic. În evanghelia după Luca 8:46 scrie "căci am simțit că a ieșit din Mine o putere... ", aceste cuvinte le-a spus Domnul Isus, după ce o femeie bolnavă de o scurgere de sânge s-a atins de El și a fost vindecată trupește pe loc. Văzând că femeia a fost dată de gol, iese din mijlocul mulțimii și declară public că ea se atinsese de El. Deci, imediat după spusele Domnului Isus a existat confirmarea palpabilă la ceea ce El a spus că a simțit. În Evrei 2:4 scrie, "în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri și felurite minuni și cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa! " Ucenicii mărturiseau, proclamau și Dumnezeu însoțea cuvintele lor prin înfăptuirea minunilor. Existau imediat dovezi oculare a puterii Lui Dumnezeu, în urma propovăduirii lor. Întrebarea este, unde sunt confirmările palpabile când unii frații spun "simt că Domnul e la lucru, etc... "? Unde este însoțirea vădită a Domnului, în urma declarațiilor pompoase, " simt " după cum scrie în Evrei 2:4? Efectiv, nu se vede nimic și nu se aude nimic. Nimeni nu mărturisește, vindecare, sau ceva supranatural palpabil, deoarace este mai simplu a spune "simt" decat "cred". Contrastul este mare, Domnul Isus spunea despre cei vindecați " mare este credința ta","credința ta te-a mântuit". Apostolul Pavel, îndemna pe cei din Corint, 1 Corinteni 2:5 pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. Așadar credința are ca suport puterea Lui Dumnezeu, și printre puterea Lui Dumnezeu se află și Biblia, Romani 1:16 Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu... ".

Când Dumnezeu dorește să simțim ceva, vom simți, fiorul Lui, mânia Lui, susurul blând, ca-n cazul lui Ilie, mustrarea de cuget Ioan 8:9, Numeri 33:4... .
Până atunci, să ne luptăm să păstrăm credința într-un cuget curat ca la venirea Lui, să găsească credință, nu altceva. Luca 18:8.

Oamenii din Ninive, nu au văzut, nu au simțit, dar au crezut.