Nemulțumirea ca mod de viață, la români

 

 

În urmă cu mai bine de 25 de ani, a fost omorât marele Cezar al României, unii și astăzi îl serbează și îl îndoliază. Defapt nu ar trebui să spună că a fost mai bine atunci, pentru că nici atunci ca și acum nu a fost libertate. Totul stă în nemulțumirea care e la nivelul poporului.

Omul, dacă luăm în calcul schimbările prin care trece, este prin definiție nemulțumit. Începând de la ceasul dimineții care-i prea devreme, hainele nepotrivite, mașina veche, aglomerația din oraș, până la serviciu pe care îl prestează cu atâta pasiune crezând că merită mai mult. Românul nu știe mulțumi pentru ceea ce nu are, că nu știe cum e să nu ai. Ne-am născut într-o eră în care a avea înseamnă a nu fi mulțumit, iar a nu avea înseamnă să îți lipsească dorințele foarte realizabile dar totuși uriașe pentru posibilitățile țării în care ne-am născut. 

E martie, e soare, nu l-am văzut de câteva luni, are o așa dorință de a ne încălzi și totuși nu suntem mulțumiți, oare până când? nici vântul, nici vecinii, nici banii, casa, frații, biserica, oamenii, aproape că nici jertfa lui Isus de pe Golgota nu ne mai mulțumește. Totul e la repezeală, cărțile citite au devenit editoriale/știri sau chiar maxime. 

Dragilor nu stați, lucrați, visați, ieșiți în stradă. Nu cade mană din Cer dacă tu nu începi să ieși din starea ta. E timpul să facem un exod din fața calculatoarelor, telefoanelor și a infinitului somn. Până când săturăm doar trupul! Omul nu trăiește numai cu mâncare trupească. Ocupă-te de sufletul tău. El rămâne. Iar hrana sufletului e Biblia, citește-o și împlinește-o.

Avem atâtea și atâtea așteptări fără să fie nici măcar o zi în care sa spui ”astăzi, eu astăzi dau ceea ce am primit... dragoste.„ 

                În fond și la urma urmei poți să ai tot ceea ce îți dorești înșelându-te că te va sătura și te va mulțumi, dar dacă nu ai dragostea lui Dumnezeu nu ești decât un biet animal care vine de nicăieri și se îndreaptă spre nicăieri, cum spunea Țuțea.  

       

              L i n u s _ F l a v i u s