ABUR SAU PLOAIE TORENŢIALĂ?

"... Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şl nu era nici un om ca să lucreze pămân¬tul." Geneza, 2:5
La începutul creaţiei, Dumnezeu a dat un abur care ieşea din pământ şi uda suprafaţa solului. Până atunci nu mai fusese nici o ploaie. De ce? Pentru că "...nu era nici un om ca să lucreze pământul..." lată o lecţie aici: există lucruri pe care Dumnezeu !e-a plănuit, pentru care există condiţiile necesare, pe care însă nu le va face până nu vom sta în locul în care putem primi ceea ce El doreşte de mult să ne dea. Binecuvântarea ne aşteaptă, în siguranţă în mâna lui Dumnezeu. Nevoia există, persistentă prin durere şi suferinţă, însă binecuvântarea va fi oferită doar când inimile sunt "în poziţia" necesară. Poate vei avea parte de un "abur", însă ştii că Dumnezeu are ceva mai mult p_e'ntru tine! Ai o stare de nelinişte, de frustrare, care te face să te gândeşti: "De ce nu înaintez?" în loc să-i învinovăţeşti pe cei din jur sau circumstanţele, opreşte-te, priveşte în sus şi întreabă: "Doamne, aştepţi să ajung în locul potrivit?" Când îi adresezi această întrebare, pregăteşte-te să-i auzi răspunsul şi să te supui, chiar dacă acest lucru înseamnă rear-anjarea priorităţilor, părăsirea zonei de confort, desprinderea de vechi obiceiuri şi plătirea preţului pentru a avea c'eea ce doreşte El să-ţi dea. Nu un abur, ci o ploaie torenţială de binecuvântări!