Isus și urmașul Lui

Matei 8:20 Isus i-a răspuns: "Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul".

Precum cărturarul plin de zel de a-L urma pe Domnul a întâmpinat un răspuns poate neașteptat din partea Acestuia, situațiile cu care ne confruntăm pe calea Domnului, trebuie întotdeauna judecate prin Duhul, căutând relevanță prin Cuvânt în Dumnezeu si voia Sa.

Să Îl urmezi pe Dumnezeu implică renunțare, moarte fața de sine, ca și bobul de grâu ( Ioan 12:24)

Prioritizarea este un element imperativ (1 Cor 6:19) în viața credinciosului care are dorința clar definită de a și-i dărui viața și a și-o pune în mâna Domnului urmându-L fără tăgadă ( Matei 16:24).

Chemarea la pocăință implică o abandonare totală în slujba Domnului fără a neglija desigur necesitățile familiale si cele ale comunității din care facem parte.

Dumnezeu trebuie să primeze în viața oricărui credincios care declară ca Îl iubește și vrea să facă voia Sa, care vrea ca Împărația lui Dumnezeu să fie lărgită prin acțiuni și lucrări personale, capacitate de Dumnezeu într-un mod definit și specific, atribuit de El fiecăruia dintre noi.

Suntem chemați să lucrăm neîncetat, suntem chemați ca tot ceea ce facem să aibe ca scop proslăvirea Numelui lui Dumnezeu.

Mereu lucrând, neobosiți, dependenți de harul și puterea care izvorăsc din Duhul Sfânt - conștientizând că nu este timp de zăbavă.

Copii Domnului sunt chemați să lupte constant, neînfricati ostași ai crucii lui Hristos, propovăduitori ai adevărului, juncțiuni prin care oamenii ajung să Îl cunoască pe Dumnezeu.

Domnul Isus încă de la început a urmărit să-Și îndeplinească scopul pentru care a venit pe pământ: oamenii să cunoască adevărul, oamenii să fie împăcați cu Dumnezeu, despărțiți de păcat și să trăiască o viață nouă prin El pentru Dumnezeu.

Dumnezeu să ne dea puterea să ne facem partea și să Îl urmăm neobosiți până la capăt. Amin!