Dăruindu-ne pe noi înșine

„Aşadar, fiţi imitatorii lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi şi umblaţi în iubire după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi şi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandă şi jertfă de bună mireasmă!” (Efeseni 5:1-2)

Martie 30: Dăruindu-ne pe noi înșine

Acest rod este acela că, așa cum am mâncat și am băut trupul și sângele Domnului Cristos, la rândul nostru ne lăsăm a fi mâncați și beți, și de asemenea vorbim către aproapele nostru cuvintele: „Ia, mănâncă și bea.” Aceasta nu este o batjocură, ci este pe deplin serioasă: că te dăruiești pe tine însuți cu întreaga ta viață, așa cum Cristos a făcut pentru tine prin aceste cuvinte, cu tot ceea ce este El. Este ca și cum El ar spune: „Eu Însumi sunt aici dat pentru tine. Îți dau această comoară. Ceea ce am Eu, vei avea și tu. Când vei fi în lipsă, și Eu voi fi în lipsă. Iată aici neprihănirea Mea, viața Mea și mântuirea Mea, ca nici păcatul, nici moartea, nici iadul sau vreo strâmtorare să nu te biruie. Atâta timp cât Eu sunt neprihănit și viu, și tu vei rămâne evlavios și viu.” El ne spune aceste cuvinte. Trebuie să ne prindem și noi de ele și să le rostim către aproapele nostru, nu doar cu gura, ci și prin faptele noastre, în felul următor: „Privește, dragul meu frate, am primit pe Domnul meu. El este al meu, și acum am destul din toată plinătatea și chiar de prisos. Ia, așadar, ceea ce am eu, și totul va fi al tău; îl pun la dispoziția ta. Dacă este necesar să mor pentru tine, voi face și aceasta.” Acest țel ni se pune înainte în acest Sacrament, ca această dovadă [de dragoste] față de aproapele nostru să se arate în noi.

Fragment tradus din „Day by Day” de Martin Luther / Dawn Weinstock, Editura Concordia Publishing House