Când să ne rugăm

„În ziua aceea nu mă veţi mai întreba nimic. Adevăr, adevăr vă spun: orice veţi cere de la Tatăl în numele meu, vă va da”. (Ioan 16:23)

17 Martie: Când să ne rugăm

Dacă refuzi să te rogi până când nu te știi sau nu te simți vrednic și pregătit, atunci nu te vei mai ruga niciodată. Căci, așa cum s-a spus mai înainte, rugăciunea noastră nu trebuie să se bazeze sau să depindă de vrednicia noastră ori de calitatea rugăciunii, ci pe adevărul de neclintit al promisiunii divine. Ori de câte ori rugăciunea noastră este întemeiată pe ea însăși sau pe altceva, ea este falsă și înșelătoare, chiar dacă îți zdrobește inima de atâta evlavie sau dacă verși picături de sânge (Luca 22:44). Până la urmă, noi ne rugăm tocmai pentru că suntem nevrednici să o facem. Exact faptul că suntem nevrednici și totuși îndrăznim să ne rugăm cu încredere, bazându-ne doar pe fidelitatea lui Dumnezeu, ne face vrednici să ne rugăm și să primim răspuns. Fii oricât de nevrednic ai fi, dar să știi cu toată seriozitatea că este de o mie de ori mai important, ba chiar totul depinde de asta, să cinstești adevărul lui Dumnezeu și să nu consideri promisiunea Sa o minciună prin îndoielile tale. Vrednicia ta nu te ajută, iar nevrednicia ta nu te împiedică... Toată viața trebuie, așadar, să te ferești să te consideri vrednic sau potrivit să te rogi ori să primești ceva, decât dacă pășești cu un curaj îndrăzneț, având încredere în promisiunile adevărate și sigure ale Dumnezeului tău milostiv, care vrea astfel să-și descopere îndurarea față de tine.

Fragment tradus din „Day by Day” de Martin Luther / Dawn Weinstock, Editura Concordia Publishing House