Slăvit în zdrobire

Slăvit în zdrobire

Tu, cel prigonit, cel împins la margini, cel lovit fără vină — să știi că Dumnezeu nu te-a uitat nicio clipă. Poate că lumea ți-a întors spatele, dar Dumnezeu și-a lipit inima de a ta. Poate că cei din jur te-au disprețuit, dar El te-a chemat pe nume și ți-a spus: „Tu îmi aparții.”

Prigoana nu este dovada absenței lui Dumnezeu, ci a prezenței Lui în viața ta. Nimeni nu urmărește umbre. Vrăjmașul lovește doar acolo unde vede lumină. Și lumina pe care Dumnezeu a pus-o în tine a tulburat întunericul.
De aceea ești atacat. De aceea ești încercat. Nu pentru că ești slab, ci pentru că în tine arde ceva ce iadul nu poate stinge.

Și eu am trecut prin astfel de zile grele, în care am simțit că fiecare pas mă costă, în care nedreptatea mă strivea și oamenii mă priveau ca și cum aș fi fost singură. Dar în mijlocul acestei prigoane, Dumnezeu nu doar m-a ridicat — mi-a dat biruință acolo unde toți se așteptau să cad. El a întors răul spre bine, a deschis uși pe care nimeni nu le mai putea mișca și m-a pus în picioare chiar în fața celor care așteptau să mă vadă prăbușită. Biruința mea nu a fost rodul puterii mele, ci dovada că Dumnezeu poartă de grijă celor care Îl caută în zdrobire. Iar ceea ce El a făcut pentru mine, o poate face pe deplin și pentru tine.

Dumnezeu îți cunoaște lacrimile — pe cele vărsate și pe cele ținute în tăcere.
El ți-a numărat zilele în care ai sperat, nopțile în care ai tremurat, momentele în care ai vrut să renunți, dar ai ales să rămâi lângă El. Nici-un suspin al tău nu s-a pierdut în vânt. Niciun oftat n-a fost ocolit. Când ai crezut că ești singur, El mergea lângă tine, purtând ceea ce ție ți se părea depășit.
Să nu uiți: Dumnezeu nu ridică eroi din locuri comode.
El șlefuiește inimile celor care trec prin foc, dar nu sunt mistuiți. El întărește brațele celor care luptă și nu fug. Și tu ești unul dintre acești oameni. Prigoana ta nu este o rușine, ci un steag.
O dovadă că ești pe drumul pe care Dumnezeu vrea să mergi.
Poate că oamenii au pus ziduri în jurul tău, dar Dumnezeu ți-a dat aripi.
Poate că ușile s-au închis, dar Dumnezeu nu se folosește de uși — El face drum prin loc unde nu există ieșire. Poate că ai simțit că ți se rupe sufletul, dar Dumnezeu nu lasă nimic să se rupă fără să pregătească ceva mai frumos decât înainte.
Îndrăznește să crezi că în mijlocul prigoanei Dumnezeu îți pregătește o mărturie care va întări pe alții. Îndrăznește să crezi că El nu îți cere să fii puternic — ci sincer, adevărat, prezent. Îndrăznește să crezi că atunci când forțele tale se sfârșesc, începe puterea Lui.
Și chiar dacă drumul tău este presărat cu nedreptăți, să știi că Dumnezeu nu rămâne dator. El vindecă, El ridică, El răsplătește. El face dreptate când nimeni nu o mai poate face. Și în cele din urmă, cei care te prigonesc vor vedea că nu tu ai fost cel slab, ci ei au fost cei care nu L-au crezut pe Domnul.
Tu rămâi statornic. Ține-te de El chiar dacă toți îți spun să renunți. Căci Dumnezeu nu își lasă copiii în rușine.
El te va pune în picioare acolo unde ai fost doborât, te va vindeca acolo unde ai fost rănit.
Și într-o zi, prigoana ta de azi va deveni biruința ta de mâine. Iar Dumnezeu va lua zdrobirea ta și o va transforma în slavă.
Diana G. U.