text Cugetări

Întristarea bună

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Diana14
Întristarea bună – calea prin care Dumnezeu ne deschide ochii

Există în viața omului momente în care sufletul pare să se stingă, iar inima nu mai găsește putere în nimic. Este acea întristare adâncă, grea, care nu vine doar din împrejurări, ci din simțirea neputinței noastre. Adesea fugim de ea, o ascundem, o considerăm un semn de slăbiciune. Dar înaintea lui Dumnezeu, întristarea aceasta capătă un sens tainic și sfânt. Ea devine o chemare.
Pentru că întristarea neputinței este uneori cel mai sincer lucru pe care îl avem. E locul în care masca cade, iluziile se risipesc și vedem cine suntem cu adevărat: oameni ai căror pași sunt șovăielnici, ale căror puteri sunt mici, ale căror dorințe nu pot fi împlinite fără ajutorul Lui.
Și, paradoxal, este bine să ai o astfel de întristare. Nu pentru suferința în sine, ci pentru că ea te împinge spre Dumnezeu. În clipa în care nu mai poți, strigătul către Cer iese mai adevărat, mai curat, mai plin de dor. Întristarea neputinței devine astfel începutul strigătului după mântuire.
Și eu am trecut pe această cale. Întristarea mea nu avea chip și nici nume. Era ca o apă adâncă în sufletul meu, care nu voia să se liniștească. Mă întrebam de ce simt povara asta, de ce n-am pace, de ce parcă nimic din lumea aceasta nu-mi poate umple golul. Credeam că e doar o stare trecătoare, un fel de oboseală. Dar ea era mai mult: era atingerea blândă a lui Dumnezeu, care îmi arăta că viața fără El nu poate fi întreagă. L-am strigat. Uneori cu lacrimi, alteori în șoaptă, alteori în tăcerea grea pe care doar Dumnezeu o poate auzi. Și, fără să-mi dau seama, întristarea mea începea să mă schimbe. Îmi curăța inima de încrederea în mine, îmi arăta că nu mă pot ridica singură, că nu mă pot vindeca singură, că nu mă pot mântui singură.
Apoi, într-o zi, Dumnezeu mi-a dat bucuria mântuirii. Nu ca pe ceva ce am meritat, ci ca pe un dar nemăsurat. Bucuria aceasta nu seamănă cu nici-o bucurie omenească. Ea nu vine din ceea ce ai, nici din ceea ce reușești, nici din ceea ce se schimbă în jurul tău, vine din ceea ce Dumnezeu face în tine.
În clipa în care bucuria mântuirii m-a atins, am înțeles de ce fusese nevoie de întristare. Am înțeles că ea fusese lucrarea de început a lui Dumnezeu în inima mea. Că El mi-a rupt mai întâi zidurile, ca apoi să pună temelie nouă. Că El mi-a arătat cât de jos sunt, ca apoi să mă poată ridica. Întristarea mea nu a fost sfârșitul — ci pragul către viață. Dumnezeu a făcut din neputința mea un loc de întâlnire cu El. Așa lucrează Dumnezeu: începe cu o durere pe care nu o înțelegem, ca să ne aducă la o bucurie pe care nu am știut că o putem trăi. Întristarea noastră devine pământul pe care El seamănă nădejdea. Lacrimile devin apa care udă sămânța. Și în timp, din neputință răsare puterea Lui, din întuneric răsare lumina Lui, iar din suspin iese cântarea de laudă.
De aceea, dacă treci printr-o astfel de întristare, nu te teme. Dumnezeu nu te părăsește. El este chiar acolo, mai aproape decât crezi. Și dacă strigi spre El — chiar și slab, chiar și tremurat — El va asculta. El va ridica. El va mântui. Iar într-o zi, vei putea spune și tu: „Am avut întristarea neputinței, dar Dumnezeu mi-a dat bucuria mântuirii.” Și prin aceasta, îți vei cunoaște nu doar slăbiciunea, ci și Dumnezeul care te poartă în brațe.
Diana G. U.

Cele mai recente resurse creștine scrise

Încă tu mai respingi...
Nu respinge pe Dumnezeu,Care încă mai iubește sufletul tău!Nu mai respinge chemarea Sa,Ce ajunge la inima ta.Nu respinge încă o dată,Chemarea Celui din slavă,De atâtea ori Dumnezeu te-a chemat,Oare tu... Citeste mai mult >>
Omule, ce alegi?
Omule, ce alegi?Era așa frumos, era așa de bineÎn vers și în cântare în fiecare ziCei rânduiți a scrie să aibă bucuriaVăzând purtarea-aleasă, s-o poată zugrăvi.Să spună de iubire și de-ale ei miresme... Citeste mai mult >>
Curajul bunătății
Nu trece orb pe lângă cel ce cade,Căci fiecare umăr, cândva, s-a frânt;Și mâna care azi spre el se-ntindeVa fi, într-o altă zi, sprijinul tău sfânt.Nu-ți înălța mândria peste oameni,Căci vântul schimb... Citeste mai mult >>
Albina care-i bună
Albina care-i bună scoateDin orice floare miere bună.Un învățător bun poateDin ce-i slab valori a scoate,Și pe o frunte sărmanăEl să așeze o cunună.Părintele cel bun va creștePe orice fiu al lui cinst... Citeste mai mult >>
Astăzi, la a voastră nuntă
Astăzi, la a voastră nuntăAm venit să fim părtașiȘi la binecuvântarea sfântăSă fim martori, ca nuntași.Barca voastră se desprindeDe al țărmului pământȘi în larg ea se extindeȘi prin valuri, și prin vâ... Citeste mai mult >>
Domnul face o strigare
Domnul face o strigarePentru sufletele noastre:Ești tu gata de plecare,Sau pământul te desparte?Ești tu gata de venireaMirelui ceresc pe nori?Sau în jos îți e privireaȘi haina e în noroi...Ești tu gat... Citeste mai mult >>
Te-ai născut la Betleem
Te-ai născut la Betleem,Dar eu Te chem la mine...Isuse, dulce CopilașVenit din veșnicie!Ai venit din depărtări,Din Țară minunată...Pe Preaînaltul DumnezeuAvându-L ca Tată!Aici jos Te-a așteptatIeslea... Citeste mai mult >>
Către zi de veșnicie
Către zi de veşnicieVremea cumpăna-şi îndreaptă,Gândul totul vrea să ştie,Inima de mult aşteaptă.Cartea lumii-n ceruri scrisăE la cea din urmă filă,Numai azi mai stă deschisăUșa cerului spre milă.Prea... Citeste mai mult >>
Fiecare zi,un dar...
Fiecare zi din viață,Este-un dar din partea Ta,Mulțumesc că-mi porți de grijă,Doamne, ești Comoara mea.Ești Comoara prețioasă,Sunt bogat și fericit,Mi-ai făcut viața frumoasă,Dumnezeul meu iubit.Mi-ai... Citeste mai mult >>
Lacrimi văzute!
Lacrimă văzute!Când curge-o lacrimă pe-obrazE atâta zgomot sus în cerE ca un clopoțel de-argintCe sună jalnic în eterCând lacrimi se scurg pe-obrazPe genunchi în rugăciuneCerul se pune-n mișcareȘi înc... Citeste mai mult >>