O noapte de neuitat

Glasul copilului a făcut ca ieslea să freamăte diferit. Până atunci, singurul zgomot din zonă era acela al animalelor care erau unicele locatare ale acestui umil spațiu, numit în termeni populari grajd. Scâncetul micuțului părea obișnuit cu cel al tuturor noilor născuți, dar, ascultând atent, de fapt nu era. Cel puțin, Maria rezona cu ecoul mesajului pe care îngerul ce o vizitase cu câteva luni in urmă prevestise minunea nașterii pruncului într-un fel miraculos. Adevărul e că, până acum, a supraviețuit chiar miraculos. Maria avea să de-a naștere micuțului Rege. Însă, vedeți, regii se nasc în palate, nu în locuri izolate precum acesta! Dar niciunul din cei doi soți nu îndrăznea să facă remarci nepotrivite ci, fără grai, doar consumau tăcuți și fericiți minunea nașterii. Acum, într-adevăr se puteau odihni din toate punctele de vedere. Au alergat destul în ultima vreme, ba datorită lui Cezar August, care a scos decretul cu privire la înscrierea fiecărui locuitor în cetatea de baștină, ba datorită lipsei de ospitalitate a celor din zonă. Hanurile ticsite cu clienți, își închideau ușile fără milă, chiar și înaintea unei femei însărcinate, ca și cum nimeni nu era interesat să își coboare standardele, până acolo încât să găzduiască ceva ce ar aduce probabil deranj celorlalți clienți. Numai că, pentru ca povestea să se desfășoare într-un fel anume, trebuia ca singura opțiune sau, firul roșu al narațiunii să ducă înspre ieslea unde, singurele viețuitoare, animalele, păreau mai îngăduitoare decât stăpânii lor. Tot Ierusalimul va avea mai târziu să fie tulburat de venirea pe lume a acestui bebeluș, ca și cum singura preocupare a lumii a devenit dintr-o dată nașterea Lui. Vedeți, problema majoră a stârnit-o cuvântul "împărat", atunci când, mai târziu, magii ajunși prin preajmă aveau să îi comunice lui Irod despre pruncul de curând născut. Pentru că, în varianta celor de la curte, nu era loc de doi împărați în Ierusalim și, de aici și interesul lui Irod de a-L elimina din competiție pe micuț. Ca să fie sigur că nu scapă, toți cei din generația noului născut trebuiau să piară. Ce nebunie să împiedici un plan divin să fie dus la împlinire! Omul, nu o dată, a ridicat stăvilare de-a lungul timpului împotriva lui Dumnezeu, și parcă bariere invizibile s-au ridicat să riposteze, fără rezultat de atâtea ori. Toată strădania generației lui Isus nu au împiedicat planul lui Dumnezeu, ci doar așa zisă normalitate la care omul ar fi procedat în istorie, dacă ar fi putut să o scrie. Ieslea nu era alegerea perfectă a omului, însă e cadrul divin pentru scopul acesta. Ce minunat! Evenimentul ce avea să răsune peste veacuri, va țintui pe vecie faima și existența acestui staul din Betleem. Avea de fapt să devină ieslea cu cel mai bun renume din istorie. Nu existau stele de rang, imprimate cu auriu pe ușa de la intrare ci, peste acoperișul improvizat, străluceau miliarde și, parcă toate intonau același cântec pe care corul de îngeri l-au cântat în auzul păstorilor în aceeași noapte. Aceștia, ciobani care își păstoreau turmele de oi pe câmpiile din împrejurimi, aveau să fie martorii celei mai minunate vești din univers: că Dumnezeu s-a întrupat. Lumea nu avea să mai fie niciodată la fel. De aici, chiar și ceasul istoriei va fi repornit de la punctul zero. În următorii ani se va pregăti recuzita pentru un scenariu venit din alte orizonturi, care va inocula în mintea viitoarelor generații de oameni că, o Cale s-a trasat, un drum de viață s-a făurit și un drum de vindecare și de noi inceputuri a fost pregătit. Nașterea lui Isus era doar începutul. De atunci, lumea privește la acea noapte, ca și la o noapte care a făcut cu adevărat ca lumina să răsară din nou peste popoare. Ecoul cerului încă străbate generațiile, intonând imnul păcii și al bunei speranțe, acela că Dumnezeu este cu noi, Emanuel! Isus S-a născut!