Visul mamei „Te cheama Domnul!”

In Tot si in Toate, Numele Tau Tata Ceresc, Dumnezeu Adevarat sa fie Slavit, Laudat si Binecuvantat in veci, Prin si In Numele Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos. Amin

Eram acasa la mine, stateam si ma gandeam la timpul din urma pe care noi oamenii il vom apuca. Nu stiu cum am adormit asa dintr-o data si a inceput visul. Stateam si priveam pe fereastra, afara era cald, soarele stralucea, era o zi frumoasa de vara. Cand, deodata pe cer imi apar doua pasari mari uriase. Iar Cineva, un Glas imi spunea: „Te cheama Domnul!”. Imediat a-m raspuns: „Da Doamne, vin!”. Aceste doua pasari uriase stateau cu fata catre rasarit, iar inspre mine cu spatele. Nu le-am vazut din fata ca sa stiu ce fel de pasari sunt. Aripile lor erau colorate in alb si negru. In partea stanga negru iar in partea dreapta alb. M-am schimbat de haine si am plecat in zbor cu ele. Zburam si ma simpteam usoara si fericita, vedeam de deasupra cerului, cum Pamantul arata ca o mingie mica. Si asa am zburat si am trecut prin multe planete si in sfarsit am ajuns. O noua planeta, de o frumusete rara, cu tot ce-ti doreai, totul era aparte fata de Pamant. Nu ma mai saturam admirandu-le. Tot mergand eu, am ajuns in fata unei Cetati Imense si parca toata era facuta din aur. Am intrat pe poarta, o poarta uriasa, batuta in pietre nestemate, apoi am mers pe un coridor lung. Priveam la pietrele care erau la zidurile acelea galbene si ma minunam, fiindca in gandul meu ziceam: „ Asa ceva pe Pamant, nu exista!”, erau pietre rare. De o parte si de alta se aflau alte coridoare, cu camere inalte si frumoase. Ma grabeam si nu eram curioasa sa vad ce mai este, fiindca Domnul ma astepta. In sfarsit am ajuns. Am intrat intr-o camera mare si frumoasa, spatioasa, usile de la intrare semanau cu usile care sunt la altarele bisericilor. In camera nu era decat o masa mare masiva, din lemn si vreo cateva scaune. Apoi persoanele care m-au condus in aceasta camera, mi-au zis: „Pana aici am avut voie sa te aducem, ramaii aici, caci Domnul are sa vina. Sa nu-ti fie teama si sa nu te superi ca noi nu putem sa ramanem aici, fiindca nu suntem demni, ca sa privim chipul Domnului!”. Am ramas, l-a inceput mi-a fost teama, dar pe urma o mare liniste m-a cuprins si singura mi-am zis: „ Daca Domnul meu m-a chemat, de ce sa-mi fie teama?”. Si tot stand si asteptand pe Domnul meu, am vazut cum prin usa cea mare de la altar a patruns un nor mare si stralucitor, toata incaperea s-a luminat. Era atat de frumos si bine inauntru incat eu nu mai puteam de bucurie. Atat mi-a zis: „Citeste Cartea Cea Sfanta si Dreapta!”. „Da Doamne”, i-am raspuns. Apoi au venit persoanele care m-au adus si am plecat catre lumea mea pamanteasca. Cand m-am trezit din vis, mi-am pus intrebarea: „Care o fi aceasta Carte?”, apoi m-am gandit la ”Biblie”. Amin, Aleluia