Valoarea omului în ochii lui Dumnezeu

Valoarea omului în ochii lui Dumnezeu

Valoarea omului nu se măsoară după avere, poziție sau faimă. Nu este în haine, în bijuterii sau în ceea ce lumea numește „important”.
În ochii lui Dumnezeu, adevărata valoare este în inimă, în smerenie, în credință și în iubire.

Cei săraci nu sunt mai puțin prețioși. Nimeni nu este mic pentru Dumnezeu. Chiar dacă lumea îi trece cu vederea, Dumnezeu îi vede, îi iubește și le cunoaște fiecare pas.
Cei care nu au bogății sunt, adesea, cei mai aproape de inima Lui, pentru că nu se sprijină pe ceea ce piere,
ci pe harul și purtarea Lui de grijă.

Isus S-a născut în sărăcie.
Nu într-un palat împărătesc,
ci într-un staul, printre animalele smerite. A arătat prin aceasta lumii că valoarea omului nu este în ce deține, ci în ce este înaintea Lui. Cei săraci nu sunt neînsemnați, ei sunt cei care înțeleg să se sprijine pe Dumnezeu, sunt de mare preț în ochii Săi.

Dumnezeu privește inimile. El vede lacrimile ascunse, rugăciunile tăcute, durerea ascunsă. Fiecare zi dusă cu greutate, fiecare încercare purtată în tăcere nu este neobservată. Cei ce par slabi pentru oameni sunt tari în adevăr. Cei ce par pierduți pentru lume sunt găsiți de Dumnezeu. Cei care nu au nimic sunt bogați în har.

Valoarea noastră nu stă în ceea ce putem cumpăra, ci în ceea ce suntem înaintea Domnului. Un suflet smerit, o inimă zdrobită, o credință neclintită are mai multă greutate în ochii Lui decât toate averile lumii. Cei săraci în lucruri pământești pot fi bogați în credință, iar cei ce nu primesc aplauze aici
vor primi răsplata de la Cel ce nu greșește.

Dumnezeu nu disprețuiește lipsa. Nu urăște sărăcia. Nu judecă după cum arată viața exterioară. El se apropie de cei smeriți, de cei zdrobiți cu inima, de cei care nu au alt sprijin decât pe El. Cei săraci, cei uitați, cei neînsemnați în ochii oamenilor sunt prețuiți, păziți și iubiți de Domnul.

Gândește-te la fiecare persoană care suferă, la fiecare copil sărman, la fiecare bătrân singur, la fiecare om care luptă în tăcere cu poverile vieții. Ei nu sunt pierduți, ei nu sunt lipsiți de valoare. Fiecare dintre ei contează pentru Dumnezeu.
Fiecare suferință, fiecare lacrimă, fiecare rugăciune purtată în taină are o greutate veșnică.

Adevărata măsură a omului nu este bogăția, ci credința, smerenia, iubirea. Nu strălucirea, ci inima curată.
Nu aplauzele lumii, ci aprobarea lui Dumnezeu. Cei săraci astăzi pot fi mari în veșnicie, cei uitați astăzi vor fi primiți cu cinste de Cel ce iubește.

De aceea, nimeni să nu se simtă mic. Nimeni să nu creadă că lipsa sau sărăcia îl fac neînsemnat. Dumnezeu vede tot, știe tot și prețuiește tot ce este făcut cu credință.
Cei săraci sunt lumina Lui ascunsă pe pământ, cei smeriți sunt roadele grădinii Sale, cei lipsiți de recunoaștere sunt comorile Sale neprețuite.

Să nu uităm: valoarea noastră stă în inimă, în smerenie, în credință și iubire, iar Dumnezeu ne privește pe toți cu aceeași iubire. Cei care nu au nimic sunt bogați în El. Cei care nu primesc aplauze sunt aplaudați de cer. Și fiecare suflet păstrat pentru El este mai prețios decât tot ce poate oferi lumea.
Diana G. U.