text Cugetari crestine

Urma cuiului în palmele celui asuprit

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Diana14
Urma cuiului în palmele celui asuprit

Urma cuiului în palmele celui asuprit este semnul că Dumnezeu nu locuiește în palatele celor mândri, ci în rănile celor care suferă în tăcere. ​Dacă ești omul acela care stă mereu pe ultima bancă, cel despre care nu se vorbește niciodată de bine, cel care este mereu împins la o parte ca să treacă „cei importanți”, ascultă bine, tu porți în palmele tale ceva ce ei nu au. Tu porți urma cuiului. Viața ta, plină de marginalizare și de strâmtorare, seamănă cel mai mult cu viața lui Iisus.
​Când ești prigonit de cei care se cred „mari sfinți”, când simți că orice ai face nu ești destul de bun pentru regulile lor, când ești dat la o parte pentru că nu ai bani, nu ai haine scumpe sau nu știi să vorbești cu cuvinte mari, inima ta sângerează. Această sângerare este, de fapt, dovada că ești pe calea cea bună. Cei care te împing, cei care se uită urât la tine sau care te bârfesc pe la colțuri, nu fac altceva decât să bată încă un cui în mâna ta. Dar ei uită un lucru: Isus a fost cel mai marginalizat om din istorie. El a fost cel bătut, cel scuipat și cel pus la coadă.
​Viața ta de om mic este o predică tăcută. Chiar dacă nu te lasă nimeni la amvon, rana ta vorbește mai tare decât toate microfoanele lor. Dumnezeu te vede când plângi acasă, după ce ai fost umilit în adunare. El te vede când înghiți nodul amar al nedreptății și alegi să nu blestemi, ci să taci. Acele momente în care ești asuprit sunt momentele în care ești cel mai aproape de îmbrățișarea lui Hristos.
​Să nu te simți niciodată neînsemnat! În ochii lumii, ești poate un nimeni, dar în ochii Cerului, ești un erou care poartă rănile Domnului pe trupul lui. Cei care te prigonesc acum, s-ar putea să aibă parte de gloria oamenilor, dar tu ai parte de slava lui Dumnezeu. Ei au zâmbetul pe față, dar tu ai pacea în suflet. Ei au puterea de a te exclude, dar tu ai libertatea de a fi iubit de Cel care a fost și El „omul durerii”.
​Fii încurajat, tu, suflet rănit și uitat! Nu ai nevoie de aplauzele celor care au două fețe. Palma ta, marcată de suferință, este palma în care Dumnezeu își pune propria Lui mână. Rămâi mic, rămâi la coadă, rămâi smerit, pentru că exact acolo, în locul unde nimeni nu vrea să stea, Hristos și-a pus tronul. Într-o zi, urmele cuielor din mâinile tale se vor transforma în bucurie, iar cei care te-au asuprit vor vedea că, de fapt, cel pe care l-au marginalizat era cel mai bogat dintre toți.
Diana G. U.

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

Dincolo de despărțire
Dincolo de despărțire Moartea închide ochii pentru lumea aceasta, dar îi deschide pentru veșnicie. Pentru cel credincios, despărțirea este doar pentru o vreme, iar speranța rămâne vie în promisiunea... Citeste mai mult >>
Căsnicia
„Căsnicia nu este o floare gata înflorită; voi sunteți cei care o faceți să crească. Dacă pământul nu este udat, floarea se usucă. La fel și voi: dacă vreți să fiți o grădină frumoasă, lăsați Grădina... Citeste mai mult >>
Din lanțuri spre lumină
Sunt oameni care vor să se apropie de Dumnezeu, dar nu pot. Nu pentru că nu vor, ci pentru că sunt legați. Legați de frică, de păcat, de trecut, de vorbe grele, de oameni care i-au apăsat ani întregi... Citeste mai mult >>
Lumina din ruine
Lumina din Ruine Există oameni pe lângă care lumea trece fără să se oprească. Nu au aplauze, nu au nume mari, nu au putere, faimă sau locuri importante. Sunt oamenii pe care ceilalți îi uită repede.... Citeste mai mult >>
Duhul Sfânt
Am făcut pasul de-al urma pe Domnul, dar tot lumesc voi rămâne dacă nu voi cauta sa cer sa fiu botezat cu Duhul Lui cel Sfânt.
Invitație la munte
Imaginează-ți următoarea situație: Câțiva prieteni te invită la o zi de cățărări pe munte, o zi de traseu montan. Totul e perfect și rămâne să vă întâlniți a doua zi, când te vor lua de acasă cu mași... Citeste mai mult >>
Paie și oțet
Luca 2:7 „Și a născut pe Fiul ei cel întâi-născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.” V-ați întrebat vreodată de ce Isus S-a născu... Citeste mai mult >>
O generație adormită
O generație adormită Trăim vremuri în care adunările sunt pline, dar cerul pare tot mai departe. Se cântă mult, se vorbește mult, se organizează mult, dar tot mai puțin se simte cercetarea Duhului Sf... Citeste mai mult >>
Tăcerea auzită
Tăcerea auzită Au fost momente în viața mea când n-am mai știut să mă rog. Nu pentru că nu L-am iubit pe Dumnezeu. Nu pentru că m-am depărtat de El, ci pentru că durerea ajunsese atât de adâncă, încâ... Citeste mai mult >>
Psalmul dorului fără hotar
Psalmul dorului fără hotar Doamne, Tu ești începutul care nu începe și sfârșitul care nu se sfârșește, adâncul în care cad fără teamă și înălțimea care mă cheamă fără glas. Înainte de cuvinte, Tu era... Citeste mai mult >>