text Cugetari crestine

Urma cuiului în palmele celui asuprit

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Diana14
Urma cuiului în palmele celui asuprit

Urma cuiului în palmele celui asuprit este semnul că Dumnezeu nu locuiește în palatele celor mândri, ci în rănile celor care suferă în tăcere. ​Dacă ești omul acela care stă mereu pe ultima bancă, cel despre care nu se vorbește niciodată de bine, cel care este mereu împins la o parte ca să treacă „cei importanți”, ascultă bine, tu porți în palmele tale ceva ce ei nu au. Tu porți urma cuiului. Viața ta, plină de marginalizare și de strâmtorare, seamănă cel mai mult cu viața lui Iisus.
​Când ești prigonit de cei care se cred „mari sfinți”, când simți că orice ai face nu ești destul de bun pentru regulile lor, când ești dat la o parte pentru că nu ai bani, nu ai haine scumpe sau nu știi să vorbești cu cuvinte mari, inima ta sângerează. Această sângerare este, de fapt, dovada că ești pe calea cea bună. Cei care te împing, cei care se uită urât la tine sau care te bârfesc pe la colțuri, nu fac altceva decât să bată încă un cui în mâna ta. Dar ei uită un lucru: Isus a fost cel mai marginalizat om din istorie. El a fost cel bătut, cel scuipat și cel pus la coadă.
​Viața ta de om mic este o predică tăcută. Chiar dacă nu te lasă nimeni la amvon, rana ta vorbește mai tare decât toate microfoanele lor. Dumnezeu te vede când plângi acasă, după ce ai fost umilit în adunare. El te vede când înghiți nodul amar al nedreptății și alegi să nu blestemi, ci să taci. Acele momente în care ești asuprit sunt momentele în care ești cel mai aproape de îmbrățișarea lui Hristos.
​Să nu te simți niciodată neînsemnat! În ochii lumii, ești poate un nimeni, dar în ochii Cerului, ești un erou care poartă rănile Domnului pe trupul lui. Cei care te prigonesc acum, s-ar putea să aibă parte de gloria oamenilor, dar tu ai parte de slava lui Dumnezeu. Ei au zâmbetul pe față, dar tu ai pacea în suflet. Ei au puterea de a te exclude, dar tu ai libertatea de a fi iubit de Cel care a fost și El „omul durerii”.
​Fii încurajat, tu, suflet rănit și uitat! Nu ai nevoie de aplauzele celor care au două fețe. Palma ta, marcată de suferință, este palma în care Dumnezeu își pune propria Lui mână. Rămâi mic, rămâi la coadă, rămâi smerit, pentru că exact acolo, în locul unde nimeni nu vrea să stea, Hristos și-a pus tronul. Într-o zi, urmele cuielor din mâinile tale se vor transforma în bucurie, iar cei care te-au asuprit vor vedea că, de fapt, cel pe care l-au marginalizat era cel mai bogat dintre toți.
Diana G. U.

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

Munte!
De ce se urca Domnul Isus pe munte să se roage? Muntele este ceva înalt. Fiindcă cu cât se urca pe munte, era cât mai aproape de cer.
Adevărata odihnă pierdută de om
Satan a depus eforturi considerabile pentru a induce în eroare omenirea, promovând ideea că viața se rezumă doar la ceea ce poate fi realizat în această scurtă viață pe Pământ. Astfel, a reușit să dev... Citeste mai mult >>
Am un mesaj
Am un mesaj pentru voi, cei care spuneți că vă pasă. Ani de zile nu ați știut unde stau, cu ce probleme mă confrunt sau dacă mai pot păși. De multe ori, povara drumului nu este doar în cuvinte, ci î... Citeste mai mult >>
Izvorul!
Căderea începe începând de la izvorul din care te adapi... Iar dacă izvorul tău va rămâne Cuvântul Lui, vei putea rămâne în picioare și în vremurile de strâmtoare!
Armura blândeții în fața fiarelor
Armura blândeții în fața fiarelor Când auzim cuvântul armură, ne gândim imediat la fier, la scuturi grele și la război, adică la o protecție care lovește înapoi, pentru că lumea ne învață că dacă cin... Citeste mai mult >>
Fericirea adevărată și scopul creației
În viața noastră cotidiană, este ușor de observat prin urările des auzite că aspirația fundamentală a omului este să atingă fericirea. Mulți așteaptă cu nerăbdare sărbătorile, cum ar fi Paștele și Cră... Citeste mai mult >>
Nevăzutul care devine evident
Nevăzutul care devine evident ​Paradoxul „Nevăzutului care devine evident” este ca o ghicitoare: cum poate ceva ce ochii nu pot zări să fie cel mai clar și mai sigur lucru din lume? În creștinism, a... Citeste mai mult >>
Lupta nevăzută
Lupta nevăzută Viața m-a trecut prin lupte grele, dar nu prin cele pe care le vede ochiul. Nu am purtat lanțuri de fier și nu am fost aruncată în închisori, așa cum au fost mulți credincioși de-a lun... Citeste mai mult >>
Oameni, nu Hristoși
Oameni, nu Hristoși În vremurile noastre se vorbește mult despre sfințenie, despre trăire curată și despre umblarea cu Dumnezeu. Toate acestea sunt bune și plăcute înaintea Domnului. Dumnezeu dorește... Citeste mai mult >>
Am scris acolo unde tăcerea vorbește..
Am scris acolo unde tăcerea vorbește. . Îmi amintesc prima dată când am înțeles că scrisul nu vine din mine, ci trece prin mine. Era o dimineață care nu se ivise încă, iar liniștea avea o greutate pe... Citeste mai mult >>