Uneori obiectele vorbesc…

Bună dimineața! Știu că mă cauți, sunt aici lângă tastatură unde m-ai lăsat ieri, după ce ți-ai băut cafeaua. Sunt transparentă față de tine, așa sunt eu prin construcție și îți spun că mi-ar fi plăcut să mă iei de pe chiuveta din bucătărie, știi poate că merit și eu dacă nu o spălare amănunțită, măcar o clătire, ce zici? Eu aștept să faci asta în fiecare zi dar tu mereu uiți, asta e!
Unii cred că eu sunt doar materie, ți-au spus asta și ție, să nu-i crezi, sunt niște ignoranți, habar nu au despre relația noastră. Nu știu ei ce legătură se înfiripă între noi, atunci când eu îți încălzesc palma cu care tu tandru mă înconjori, iar apoi ca pe o sărutare mă apropii mereu de gura ta! Vino mai aproape să îți spun în șoaptă numai ție, ca să știi cât te iubesc — Uite dacă m-ai scăpa jos aici pe această gresie eu m-aș face cioburi pentru tine, dar vai, tu nu m-ai putea recupera niciodată…
Totuși ce diferență între noi, eu de la tine știu, că Cel ce te-a zămislit pe tine încă te modelează și vrea să facă un vas de cinste din tine, pentru slava Lui, iar atunci când ți-e sfărâmată viața, El poate să adune cioburile ei la loc!
Crezi că nu te-am văzut în dimineața aceea când m-ai strâns înfrigurat în palmele tale și ai lăcrimat în cafea, apoi la o zi după aceea te-am simțit restaurat?
Dacă ai știi cu cât drag îmi amintesc de diminețile acelea când te vedeam cercetat de un gând sfânt, o cugetare, o inspirație cerească, o rugăciune!
Vreau să-ți spun că totuși sunt fericită cu un așa stăpân ca tine, dar și mai fericită sunt să te văd în mâna Stăpânului tău ceresc, de aceea te rog păstrează-ți sufletul curat nu- l uita așa cum deseori uiți de mine să mă speli!
Acum de încheiere vreau să-ți las ca o dorință, o năzuință ca o dulce mustrare pentru care nu aș vrea să rămâi prea întristat — Demult nu te-ai rugat cu mine…!

✍️Ghiță Stoian
13.12. 2025