text Cugetari crestine

Tatal nostru, Tronul Sau si cei 24 de Batrani!

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Adrian B
In Tot si in Toate, Numele Tau Tata Ceresc, Dumnezeu Adevarat sa fie Slavit, Laudat si Binecuvantat in veci, Prin si In Numele Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos. Amin

Acesta este al doilea vis al mamei mele cand era copila... Era catre apusul soarelui, iar noi fetele si baietii, ne jucam de-a v-ata scunselea. Eram in numar mare. Timpul parca trecea repede si parca toti copii incepusera sa plece acasa. Mai ramasesem doar vreo zece copii si le-am zis: „Acum este timpul ca voi sa fugiti dupa mine si sa ma prindeti!”. Am inceput sa alerg si din cand in cand ma mai uitam si-n spatele meu, ca sa vad la ce distanta eram fata de ei. Ultima data cand m-am uitat in urma, nu mai erau copii ci niste aratari foarte hidoase, care ragneau si strigau dupa mine, ca vor pune ei mana pe mine si-mi arata ei mie ce-o sa-mi faca. Domnul Isus si Domnul Dumnezeu au fost scaparea mea. Am strigat cat am putut de tare, ca sa ma ajute. Atunci am privit catre Cer, in sus, iar catre rasarit parca s-a deschis Imparatia Domnului. De sus din Cer mi s-a dat in fata mea o scara de matase galbena, iar doi ingeri copii cu niste aripioare frumoase au venit aproape de mine si mi-au zis: „Nu-ti fie frica copila! Noi suntem cu tine sa te aparam, caci Domnul ne-a trimis. Urcate fara nici o teama, suntem cu tine!”. Vazand scara si ingerii mei nu mi-a mai fost teama de nimic si-am inceput sa urc pe scara, dar aratarile acelea apucasera si ele de scara. Eu urcam foarte repede si usor dar din curiozitate m-am uitat sa vad ce fac si ei. In momentul in care ei au apucat de scara, vedeam cum totul se transforma in cenusa, scara se rupea de la sine, iar ei picau pe pamant. Cand am privit ultima data eram departe de pamant, dar eu urcam catre Cer, la Bunul meu Dumnezeu. Atunci in fata ochilor mei am vazut o sala mare luminoasa, stralucitoare ca soarele, iar pe lungime de la un capat la celalalt era o masa mare cu multe bunatati pe ea, iar de jur imprejurul mesei, am numarat 24 de Batrani. Erau batrani, dar nu de ani, parul, barba erau de un alb stralucitor, la fel ca si imbracamintea lor. La mijlocul mesei se afla un Tron mare frumos, impodobit cu pietre pretioase, nu am cuvinte ca sa-l descriu. Pe acel Tron statea Tatal nostru Ceresc. N-am vazut chip de om, ci doar un nor alb stralucitor. Era atat de frumos acolo in Cer caci nici nu-mi venea sa ma mai intorc. Dar m-am trezit din vis si imi venea sa plang de necaz, ca nu era realitate. Acest vis, asa cum l-am descris aici l-am avut de 3 ori. Amin, Aleluia

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

Munte!
De ce se urca Domnul Isus pe munte să se roage? Muntele este ceva înalt. Fiindcă cu cât se urca pe munte, era cât mai aproape de cer.
Adevărata odihnă pierdută de om
Satan a depus eforturi considerabile pentru a induce în eroare omenirea, promovând ideea că viața se rezumă doar la ceea ce poate fi realizat în această scurtă viață pe Pământ. Astfel, a reușit să dev... Citeste mai mult >>
Am un mesaj
Am un mesaj pentru voi, cei care spuneți că vă pasă. Ani de zile nu ați știut unde stau, cu ce probleme mă confrunt sau dacă mai pot păși. De multe ori, povara drumului nu este doar în cuvinte, ci î... Citeste mai mult >>
Izvorul!
Căderea începe începând de la izvorul din care te adapi... Iar dacă izvorul tău va rămâne Cuvântul Lui, vei putea rămâne în picioare și în vremurile de strâmtoare!
Armura blândeții în fața fiarelor
Armura blândeții în fața fiarelor Când auzim cuvântul armură, ne gândim imediat la fier, la scuturi grele și la război, adică la o protecție care lovește înapoi, pentru că lumea ne învață că dacă cin... Citeste mai mult >>
Fericirea adevărată și scopul creației
În viața noastră cotidiană, este ușor de observat prin urările des auzite că aspirația fundamentală a omului este să atingă fericirea. Mulți așteaptă cu nerăbdare sărbătorile, cum ar fi Paștele și Cră... Citeste mai mult >>
Nevăzutul care devine evident
Nevăzutul care devine evident ​Paradoxul „Nevăzutului care devine evident” este ca o ghicitoare: cum poate ceva ce ochii nu pot zări să fie cel mai clar și mai sigur lucru din lume? În creștinism, a... Citeste mai mult >>
Lupta nevăzută
Lupta nevăzută Viața m-a trecut prin lupte grele, dar nu prin cele pe care le vede ochiul. Nu am purtat lanțuri de fier și nu am fost aruncată în închisori, așa cum au fost mulți credincioși de-a lun... Citeste mai mult >>
Oameni, nu Hristoși
Oameni, nu Hristoși În vremurile noastre se vorbește mult despre sfințenie, despre trăire curată și despre umblarea cu Dumnezeu. Toate acestea sunt bune și plăcute înaintea Domnului. Dumnezeu dorește... Citeste mai mult >>
Am scris acolo unde tăcerea vorbește..
Am scris acolo unde tăcerea vorbește. . Îmi amintesc prima dată când am înțeles că scrisul nu vine din mine, ci trece prin mine. Era o dimineață care nu se ivise încă, iar liniștea avea o greutate pe... Citeste mai mult >>